ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2023

Ședința publică din data de 29 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26.10.2022 pe rolul Tribunalului Argeș, astfel cum a fost disjunsă din dosarul nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând recalcularea indemnizației de încadrare și a drepturilor aferente, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare, actualizate cu indicele de inflație, la care să fie aplicată dobânda legală penalizatoare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 5493/26.10.2022, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, a reținut dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și pe cele ale art. 127 C. proc. civ. A apreciat că, fiind procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la rândul său pârât în cauză, reclamantul trebuia să sesizeze Tribunalul Mehedinți, instanță căreia îi revine competența soluționării conflictului individual de muncă, în raport cu domiciliul său.

La rândul său, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 20/19.01.2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în temeiul art. 127 și 116 C. proc. civ., Tribunalul Argeș a devenit competent să soluționeze acțiunea, întrucât reclamantul, procuror, a sesizat această instanță, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinată cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța pe lângă care funcționează parchetul la care își desfășoară activitatea.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamantul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanței, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Totodată, conform art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Transpunând dispozițiile legale la circumstanțele cauzei, se reține că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată revine tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul (Mehedinți) sau locul de muncă (Dâmbovița); reclamantul a sesizat Tribunalul Argeș, situat în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată cu Curtea de Apel Ploiești în a cărei rază teritorială se găsește Tribunalul Dâmbovița, pe lângă care funcționează unitatea de parchet în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Reclamantului nu i se poate impune să sesizeze instanța de la domiciliul său, având dreptul de a opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ. Alegând să se raporteze la locul de muncă, acesta a realizat aplicarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competență exclusivă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, incidentă numai când reclamantul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.

Așa fiind, Tribunalul Argeș a devenit competent ca urmare a învestirii legale de către reclamant, această instanță fiind situată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Ploiești în a cărei rază teritorială se găsește Tribunalul Dâmbovița, pe lângă care funcționează parchetul în cadrul căruia activează reclamantul.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea acestei Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2023.