ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 926/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la data de 26.06.2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să recalculeze indemnizațiile de încadrare, conform dispozițiilor din Legea nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până în prezent, precum și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 și la repararea prejudiciului începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2644/29.10.2020, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că reclamanții sunt angajați în structuri care funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, context în care competența teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii și art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 1445/01.03.2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la data sesizării instanței reclamanții aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, și nu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, având în vedere că locul de muncă al reclamanților se află în raza teritorială a Tribunalului Ilfov, aceștia au înțeles să sesizeze Tribunalul Prahova, în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., instanță aflată în raza teritorială a unei curți de apel învecinate Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 26.03.2021.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor.

La data sesizării Tribunalului Prahova, reclamanții aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aplicarea textelor de lege evocate anterior, reclamanții au ales să sesizeze Tribunalul Prahova, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel București, în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea.

Prin urmare, aceasta este instanța căreia îi revine competența soluționării cererii de chemare în judecată, sens în care Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.