ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1297/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a exercitat funcția de judecător în cadrul Tribunalului Călărași până la data de 15.06.2018, când a fost eliberată din funcție prin pensionare cu o vechime în funcție de peste 30 de ani.

În drept, reclamanta a invocat Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, Legea nr. 71/2015, Deciziile nr. 23/2016 și 36/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016 și ale Legii nr. 153/2017.

Prin sentința civilă din data de 07.01.2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița-, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin încheierea din data de 21.01.2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița-, secția I civilă, s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul că declinarea competenței s-a dispus în favoarea Tribunalului Călărași, iar nu în favoarea Tribunalului București, așa cum din eroare s-a consemnat.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut că în cauză la stabilirea competenței teritoriale nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. pentru a se stabili competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, întrucât reclamanta s-a pensionat din funcția de judecător în anul 2018, anterior sesizării instanței de judecată.

Totodată, tribunalul a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Călărași potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) și din Codul muncii, întrucât reclamanta are domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 17 din 11 februarie 2021, pronunțată de Tribunalului Călărași, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Călărași, invocată din oficiu, și a fost declinată competența soluționării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Tulcea.

În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut incidența art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., pentru ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de pârât. Astfel, reclamantul trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află această instanță.

Prin urmare, Tribunalul Călărași având calitatea de pârât în cauză și aflându-se în circumscripția Curții de Apel București, instanța a admis excepția invocată și a declinat cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Tulcea, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Constanța, învecinată Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 475 din 5 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Tulcea, invocată de reclamantă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență ca urmare a declinărilor succesive, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției, tribunalul a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. raporat la alin. (2) al aceluiași text de lege.

Astfel, prin sesizarea Tribunalului Dâmbovița aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, situată în vecinătatea Curții de Apel București din a cărei circumscripție face parte Tribunalul Călărași, reclamantul a ales instanța competentă, ca fiind una dintre instanțele indicate de legiuitor la art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict de competență, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza finală C. proc. civ., în urma declinărilor succesive ale Tribunalelor Dâmbovița, Călărași și Tulcea, va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu de muncă, prin care reclamanta a solicitat recunoașterea unor drepturi salariale, recalcularea indemnizației de încadrare și plata acestor drepturi restante.

În cauză se constată că la data formulării cererii de chemare în judecată reclamanta era pensionată din funcția de judecător.

Înalta Curte constată că în cauză relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Călărași, care potrivit normelor generale de jurisdicția muncii, respectiv art. 269 din Codul Muncii și art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, ar fi fost competent să soluționeze cauza, precum și opțiunea reclamantei privind instanța sesizată.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât în cauză, reclamanta a formulat acțiunea împotriva Tribunalului Călărași, instanță căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale de jurisdicția muncii, competența să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

În consecință, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Dâmbovița, aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul Călărași, pârât în prezenta cauză.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că reclamanta potrivit art. 116 C. proc. civ. a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanțele deopotrivă competente, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București, respectiv Tribunalul Dâmbovița, instanță competentă să soluționeze această cauză.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) și art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.