ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2025

HOTĂRÂRE

17.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1216/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 22 mai 2024, reclamanta A., a chemat în judecată pârâții ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI, solicitând instanței ca, prin hotărâre judecătorească, să dispună:

- anularea adeverinței numărul 428RU/15/27.02.2024, emisă de Înalta Curte de Casație si Justiție;

- anularea deciziei numărul x din 25.03.2024, emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași, ambele cu privire la data acordării drepturilor de pensie și a modalității de determinare a cuantumului pensiei, în sensul revizuirii pensiei de serviciu și nu actualizării pensiei și, pe cale de consecință,

- obligarea pârâților la emiterea unei noi adeverințe în care baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare lunară brută și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării să fie calculate cu luarea în considerare a valorii de referință sectoriale VRS de 605,225 RON (conform sentinței civile nr. 527 din 02 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2742/18.11.2021 a Curții de Apel Ploiești), precum și cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,00, prin punerea în executare a sentinței civile nr. 275 din 04 martie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia civilă nr. 1705/29.10.2020 a Curții de Apel Ploiești și a sentinței civile nr. 329 din 10 martie 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia civilă nr. 3452/19.11.2020 a Curții de Apel Pitești, fără ca indemnizația rezultată să fie afectată de prevederile art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru stabilirea dreptului de pensie la valoarea corespunzătoare celor definitiv statuate prin hotărârile judecătorești mai sus menționate;

- obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu, în conformitate cu dispozițiile sentințelor civile invocate în prezenta acțiune;

- obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII CĂLĂRAȘI la plata diferentelor de pensie recalculate începând cu data ieșirii la pensie, respectiv 01.05.2021, cu aplicarea actualizării și dobânzii legale penalizatorii de la data exigibilității și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 3508 din 11 decembrie 2024, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 269 din Codul muncii, în litigiile de muncă reclamantul având un drept de opțiune între două instanțe: tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul/reședința și cel în care este situat locul de muncă.

Instanța a observat că, în cauză, reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că are domiciliul/reședința sau locul de muncă în circumscripția Tribunalului Dolj.

A reținut, de asemenea, că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 ce a fost impusă de pronunțarea Deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, întrucât acestea se aplică doar atunci când un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența oricăreia dintre instanțele care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea în primă instanță ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Or, în cauză, reclamanta nu mai avea la data formulării cererii de chemare în judecată calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călărași, sau în cadrul instanței superioare acestuia, calitate care astfel ar fi atras competența Tribunalului Dolj, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanța a reținut că reclamanta are domiciliul în Călărași, județ Călărași și că, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada că la momentul înregistrării acțiunii avea domiciliul/reședința sau locul de muncă la Tribunalul Călărași, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 574 din 2 iulie 2025, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație si Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călărași, până la data de 01.05.2021, când a fost eliberată din funcție prin pensionare, conform Decretului prezidențial nr. 559/2021 și că aceasta a chemat în judecată pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție București, Curtea de Apel București și Tribunalul Călărași.

A reținut că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ., cu referire la competența unei instanțe de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

A mai arătat instanța că Tribunalul Călărași nu poate judeca un dosar în care este și parte procesuală, în sens contrar ar fi afectate garanțiile necesare principiului imparțialității, reclamanta procedând corect când a sesizat Tribunalul Dolj, cu respectarea dispozițiilor art. 127 alin. (2), coroborat cu alin. (2) indice 1 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Călărași și a învestit Tribunalul Dolj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care Tribunalul Călărași are calitatea de pârât.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alineatul (2

) al art. 127 C. proc. civ. indică faptul că dispozițiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, iar ultimul alineat al aceluiași articol prevede că normele amintite se aplică în mod corespunzător și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că reclamanta și-a încetat activitatea de judecător la Tribunalul Călărași, astfel că nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ.

Însă, cât timp Tribunalul Călărași are calitatea de pârât, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., care recunosc reclamantei dreptul de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în raza oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă, potrivit legii.

Această normă legală reglementează un drept de opțiune al reclamantei, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată, fie la instanța competentă potrivit legii, fie la o altă instanță, de același grad, din raza unei curți de apel învecinate.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul este cel care poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente; odată exercitat dreptul de opțiune, competența instanței alese, consolidându-se, se definitivează.

Întrucât reclamanta a ales să adreseze cererea sa Tribunalului Dolj, Înalta Curte constată că instanța astfel sesizată a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.