ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2025

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra recursului de față și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 29.09.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtele la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea activităților sanitar veterinare prestate în raza sa de competență, în temeiul O.G. nr. 117/2020, pentru luna august 2020, și a cheltuielilor de judecată.

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Alexandria și Tribunalul Teleorman a fost soluționat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 141F/21.11.2023, competența de soluționare a cauzei fiind stabilită în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 143/22.04.2024, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a admis acțiunea și a obligat pârâtele să achite reclamantei suma de 10.000 RON (fără T.V.A.) aferentă lunii august 2020 pentru decontul justificativ efectuat în baza O.U.G. nr. 117/2020 și suma de 605 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1605/01.11.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman au declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei și rejudecarea de către instanța de recurs, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (3

1

)

și la art. 53 alin. (1

1

)

din Legea nr. 101/2016, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional de art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457.

În cauză, izvorul obligației deduse judecății este reprezentat de contractul de concesionare nr. x/01.09.1999 și actele adiționale la acesta, încheiate în temeiul prevederilor O.G. nr. 42/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, aplicabilă în temeiul art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii; de aceea, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

În ceea ce privește conținutul concret al legii indicate, care a suferit repetate modificări, Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Așadar, având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 28.09.2022, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 26/2022, în vigoare de la 21.03.2022.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Iar potrivit art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentința primei instanțe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluționată calea de atac nu este supusă recursului, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Cu referire la mențiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, reglementat de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei mențiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătorești.

De aceea, dând eficiență textelor de lege enunțate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarat de recurentele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Teleorman împotriva deciziei civile nr. 1605/01.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2025.