ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2025

HOTĂRÂRE

20.05.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 855/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 23 iulie 2024 sub nr. x/2024, reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPINA a solicitat în contradictoriu cu A. S.R.L. obligarea pârâtei să intre în legalitate prin desființarea lucrărilor de construire realizate fără autorizație de construire, la imobilul situat în Municipiul Câmpina, B-dul x 1, nr. 18, BL.2b, jud. Prahova, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În drept, reclamanta a invocat art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Prin sentința civilă nr. 7255 din data de 16 decembrie 2024 Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București

În fundamentarea acestei sentințe, s-au reținut următoarele:

Cererea reclamantei vizează obligarea pârâtei de a intra în legalitate prin desființarea lucrărilor executate ilegal, așadar o obligație de a face, obligație care implică faptul personal al pârâtului.

După redarea dispozițiilor art. 32 din Legea 50/1991 și art. 107 C. civ., instanța a reținut, în esență, că sediul pârâtei se află în Municipiul București și că nu există alte norme exprese care să reglementeze pentru această situație o competență alternativă sau o competență exclusivă la judecătoria în circumscripția căreia s-au efectuat lucrările.

Prin sentința civilă nr. 3009 din 21 martie 2025, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat-o către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, s-au reținut, în esență, următoarele:

Litigiul de față are ca obiect obligație de a face, fiind vorba despre o acțiune personală, iar art. 107 C. proc. civ. arată că în cazul acțiunilor personale competența aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, astfel că suntem în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.

Totodată, alegerea instanței aparține reclamantului, iar în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

După redarea art. 130 alin. (3) și (4) C. proc. civ., instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 208 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în cauză întâmpinarea este obligatorie, nefiind vorba despre o situație în care legea prevede în mod expres altfel; prin urmare, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată trebuia invocată prin întâmpinare, în termenul de 25 de zile de la comunicarea acțiunii, sub sancțiunea decăderii.

Pârâta, însă, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile impuse de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinarea formulată în data de 26.08.2024, excepția fiind invocată abia prin cererea formulată în data de 29.10.2024, după expirarea termenului de depunere a întâmpinare (care s-a împlinit în data de 27.08.2024).

În acest context, față de prevederile legale sus-menționate, pârâta era decăzută din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței teritoriale, fiind astfel câștigată competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere teritorial, de către Judecătoria Câmpina.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Câmpina competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă vizează obligarea pârâtei de a intra în legalitate prin desființarea lucrărilor de construire realizate fără autorizație de construire, așadar o obligație de a face, obligație care implică faptul personal al pârâtului.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Așadar, în cazul acțiunilor personale, competența aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, astfel că suntem în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.

În speță, nefiind incidente norme privitoare la competență cu caracter imperativ care să antreneze necompetența de ordine publică sau absolută, în conformitate cu art. 130 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba de norme de ordine privată, necompetența trebuie să fie invocată de pârât cel mai târziu prin întâmpinare, care este obligatorie.

Examinarea actelor dosarului conduce la concluzia că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile impuse de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinarea formulată în data de 26.08.2024, excepția fiind invocată abia prin cererea formulată în data de 29.10.2024, după expirarea termenului de depunere a întâmpinării (care s-a împlinit în data de 27.08.2024).

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Câmpina, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.