ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 84/2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul x/118/2024 la data de 05.01.2024, pe rolul Tribunalului Constanța – SCAF, reclamantul Prefectul Judetului A, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orasului B și S.C. C S.R.L., a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 514/21.09.2020 pentru Executarea lucrărilor de construire pentru „Supraetajare cu un nivel in limita a 20% din suprafața desfășurată conform legii 50/1991, imobil in curs de execuție autorizat cu A.C. nr. 621/19.09.2019 recompartimentări interioare și modificări fațade pentru realizare imobil P+10E-locuinte colective cu spatii comerciale la parter”.

2.1. Prin sentința nr. 869 din 18 iunie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în soluționarea cererii și a fost declinată competența de soluționare a acesteia în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 introdus prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, sens în care reclamantul Prefectul Județului A ar fi trebuit să se adreseze instanței de la sediul pârâtei S.C. C S.R.L., instanță competentă exclusiv din punct de vedere teritorial în temeiul prevederilor art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, sediul social al pârâtei S.C. C S.R.L. fiind în municipiul București.

2.2. Prin Sentința nr. 6534 din 3 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța– Secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că, în speță, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 exclud dispozițiile art. 112 alin. 1 C. proc. civ., față de care au caracter special, ceea ce presupune că Tribunalul Constanța rămâne competent să soluționeze cauza. Mai mult, chiar dacă s-ar aplica dispozițiile art. 112 alin. 1 C. proc. civ., Tribunalul Constanța era deja competent să se pronunțe în cauză în raport cu pârâtul Primarul A, astfel că nu putea declina cauza.

Prin Încheierea pronunțată la data de 16 ianuarie 2025, în dosarul nr. x/118/2024/a1, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta C S.R.L. și a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

II.1. În ceea ce privește cererea formulată de pârâta C S.R.L. privind suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, ceea ce presupune o analiză din partea instanței asupra oportunității suspendării judecării cauzei.

În cauza de față, în raport de soluția de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a doua și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pronunțată prin Încheierea din 16 ianuarie 2025, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluționării incidentului procedural.

Este de observat că, în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

Abrogarea acestor dispoziții a fost însoțită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.

În concluzie, apreciind că măsura suspendării judecării cauzei nu este oportună, iar în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunțate de instanța de judecată, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată.

II.2. În ceea ce privește conflictul negativ de competență, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu cererea formulată de reclamantul Prefectul Județului A, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului B și C S.R.L., prin care a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 514/21.09.2020 pentru Executarea lucrărilor de construire pentru „Supraetajare cu un nivel in limita a 20% din suprafața desfășurată conform legii 50/1991, imobil in curs de execuție autorizat cu A.C. nr. 621/19.09.2019 recompartimentări interioare și modificări fațade pentru realizare imobil P+10E-locuinte colective cu spatii comerciale la parter”.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că „Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru”, iar potrivit dispozițiilor alin. (3) „Până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de drept”.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cererilor de chemare în judecată, prin dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este reglementată o competență teritorială exclusivă, în sensul că „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

Înalta Curte constată că, în condițiile în care reclamantul Prefectul Județului A, în calitate de autoritate publică, a chemat în judecată pe pârâții C S.R.L. și Primarul Orașului B și a ales să se adreseze instanței de la sediul unuia dintre aceștia, respectiv instanței de la sediul pârâtului Primarul Orașului B, competența de soluționare a cauzei, potrivit dispozițiilor legale antereferite, revine acestei instanțe, respectiv Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Având ca reper dispozițiile legale citate, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin.(4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare a judecății conflictului negativ de competență.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Prefectul Județului A în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții, C S.R.L. și Primarul Orașului B în favoarea Tribunalului Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.