ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanța, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 440/28.12.2020 privind majorarea cu 300% a impozitului pe clădiri, începând cu anul 2021, pentru imobilul situat în municipiul Constanța, strada x nr. 7, jud. Constanța precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale care reglementează competența teritorială în litigiile de contencios administrativ, au în vedere, pentru stabilirea competenței exclusive, sediul persoanei juridice iar nu sediul secundar sau punctul de lucru, norma fiind de strică interpretare.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul Giurgiu a reținut că legiuitorul nu a făcut nicio distincție între sediul principal al persoanei juridice și sediul secundar și, cum reclamanta are în Municipiul Constanța un sediu secundar, a considerat că prima instanță învestită este competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanța, prin care aceasta a solicitat anularea hotărârii Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 440/28.12.2020 privind majorarea cu 300% a impozitului pe clădiri, începând cu anul 2021.

Se constată astfel că obiectul cererii de chemare în judecată plasează acțiunea reclamantei în sfera de aplicare a prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aspectele care au gererat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de sediu, în sensul procedural reglementat de prevederile alin. (3) ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 28 alin. (1) din același act normativ, prevede expres că dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime.

Conform art. 227 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., "(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. 2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător",

De asemenea, dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, incidentă în raport de forma de organizare a reclamantei, cuprinse în Capitolului III, intitulat Înmatricularea societății, stabilesc că:

"Celelalte sedii secundare - agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii - sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal.

Așadar, sub aspectul competenței teritoriale, prevederile tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reglementează o competență exclusivă a instanței de la sediul reclamantei, neavând relevanță, în stabilirea competenței, sediile secundare sau punctele de lucru ale societății reclamante, care sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale acesteia.

Reclamanta A. S.R.L. are sediul social în județul Giurgiu, aspect ce rezultă din Cerificatul constatator emis de ONRC nr. 19509/23.06.2021 aflat la dosarul Tribunalului Constanța.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că Tribunalului Giurgiu este competent să soluționeze prezenta cauză, având în vedere locul situării sediului reclamantei.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanța în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.