ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.05.2020 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Asociația de Proprietari nr. 450 bl. PA4 bl. PA5 și Asociația de Proprietari nr. 450 bl. PA6A bl. PA6B în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța a solicitat anularea HCLM Constanța nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentației Plan Urbanistic de Detaliu- Imobil 2S+P+18E locuințe și restaurant, str. x, pe terenul în suprafață de 2950 mp proprietate particulară S.C. M. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanța și a oricăror acte administrative subsecvente.

Pe cale de excepție, reclamanții au invocat și nulitatea titlului M. S.R.L. asupra terenului situat în Constanța, str. x, jud. Constanța și a tuturor titlurilor anterioare, aparținând autorilor M. S.R.L., de la data la care terenul a părăsit patrimoniul municipiului Constanța.

Prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2020 a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul H. (domiciliat în Pitești) și cererea formulată de reclamantul I. (domiciliat în București), în raport cu acesta din urmă fiind format dosarul nr. x/2020, care face obiectul prezentului regulator de competență.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1125 din data de 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția necompetentenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența teritorială exclusivă de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6137 din data de 19 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a tribunalului, și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecății cauzei privind pe reclamantul I., în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al Municipiului Constanța.

A fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin natura pretenției dedusă judecății, operează o prorogare de competență în favoarea Tribunalului Constanța.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a HCLM Constanța nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentației Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuințe și restaurant, str. x, pe terenul în suprafață de 2950 mp proprietate particulară S.C. M. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanța și a oricăror acte administrative subsecvente și cererea prin care, pe cale de excepție, s-a invocat nulitatea titlului M. S.R.L. asupra terenului care face obiectul HCML.

Acțiunea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și Asociația de Proprietari nr. 450 bl. PA4 bl. PA5 și Asociația de Proprietari nr. 450 bl. PA6A bl. PA6B.

Tribunalul Constanța a disjuns prin încheierea din data de 14 septembrie 2020 acțiunile formulate de reclamanții H. și I., cu privire la care a invocat necompetența teritorială în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinând cauzele în favoarea instanțelor de la domiciliile acestora.

Reține Înalta Curte că dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă, aplicabile în condițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevăd că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Reclamanții sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate într-un imobil, invocând vătămarea, prin actul urbanistic emis de autoritatea publică locală, a dreptului de folosință comună asupra blocului de locuințe, cu referire la circulația publică/căile de acces, spațiile plantate, parcaje, locurile de joacă și relaxare, precum și încălcarea principiilor activității de urbanism, care urmărește îmbunătățirea condițiilor de viață.

Conform expunerii efectuate, ne aflăm în prezenta coparticipării procesuale subiective cu pluralitate de reclamanți, având în vedere natura raportului juridic dedus judecății, efectele unei eventuale anulări a HCLM Constanta nr. 100/28.02.2005 întinzându-se asupra tuturor reclamanților.

În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că reclamanții au formulat o plângere prealabilă comună adresată autorității pârâte, condiție de exercitare a acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Cum, în raport de domiciliile coparticipanților și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Constanța a fost în mod corect și legal sesizat, luarea măsurii disjungerii raportului juridic comun, nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite cu soluționarea acestuia, operând în cauză o prorogare legală de competență cu privire la reclamantul I., având domiciliul în București.

Mai reține Înalta Curte că dispozițiile C. proc. civ., reglementează competenta teritorială în raport de domiciliul/sediul pârâtului, astfel că problema ridicată prin regulatorul de competentă s-a ivit odată cu modificarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 212/2018.

Însă această modificare, astfel cum se desprinde din nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, precum și practica ulterioară a instanțelor judecătorești privind disjungerea cauzelor cu număr mare de reclamanți, a avut în vedere realizarea unei distribuții egale între instanțe aflate pe același palier, a dosarelor privind litigii de natură salarială ale funcționarilor publici, în care nu este vorba de drepturi cu cauză comună, ci de drepturi ce decurg din contracte individuale de muncă ale fiecărui reclamant.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.