ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.05.2020 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Constanța a solicitat anularea HCLM Constanța nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentației Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuințe și restaurant, str. x, pe terenul în suprafață de 2950 mp proprietate particulară S.C. O. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanța și a oricăror acte administrative subsecvente.

Pe cale de excepție, reclamanții au invocat și nulitatea titlului O. S.R.L. asupra terenului situat în Constanța, str. x, jud. Constanța și a tuturor titlurilor anterioare, aparținând autorilor O. S.R.L., de la data la care terenul a părăsit patrimoniul municipiului Constanța.

Prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2020 a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul H. (domiciliat în mun. Pitești) și cererea formulată de reclamantul I. (domiciliat în mun. București), în raport cu primul reclamant fiind format dosarul nr. x/2020, care face obiectul prezentului regulator de competență.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1124 din data de 14 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanța, în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, constatând că domiciliul reclamantului este în mun. Pitești, a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența teritorială exclusivă de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

2.2 Prin sentința civilă nr. 2 din data de 7 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul locuiește în fapt în mun. Constanța, noțiunea de domiciliu trebuind interpretată în sens larg, ca domiciliu unde locuiește în fapt reclamantul, neputându-se da eficiență domiciliului din actul de identitate, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a HCLM Constanța nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentației Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuințe și restaurant, str. x, pe terenul în suprafață de 2950 mp proprietate particulară S.C. O. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanța și a oricăror acte administrative subsecvente și cererea prin care, pe cale de excepție, s-a invocat nulitatea titlului O. S.R.L. asupra terenului care face obiectul HCML.

Acțiunea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. și N..

Prin încheierea din data de 14 septembrie 2020, Tribunalul Constanța a disjuns acțiunile formulate de reclamanții H. și I., cu privire la care a invocat necompetența teritorială în condițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinând cauzele în favoarea instanțelor în circumscripțiile cărora se află domiciliile acestora, instanțele aflate în conflict în prezenta cauză, interpretând în mod diferit noțiunea de domiciliu.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă, aplicabile în condițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevăd că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

Reclamanții sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate într-un imobil, invocând vătămarea, prin actul urbanistic emis de autoritatea publică locală, a dreptului de folosință comună asupra blocului de locuințe, cu referire la circulația publică/căile de acces, spațiile plantate, parcaje, locurile de joacă și relaxare, precum și încălcarea principiilor activității de urbanism, care urmărește îmbunătățirea condițiilor de viață.

Conform expunerii efectuate, ne aflăm în prezenta coparticipării procesuale subiective cu pluralitate de reclamanți, având în vedere natura raportului juridic dedus judecății, efectele unei eventuale anulări a HCLM Constanta nr. 100/28.02.2005 întinzându-se asupra tuturor reclamanților.

În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că reclamanții au formulat o plângere prealabilă comună adresată autorității pârâte, condiție de exercitare a acțiunii în contencios administrativ potrivit art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Cum, în raport de domiciliile coparticipanților și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Constanța a fost în mod corect și legal sesizat, luarea măsurii disjungerii raportului juridic comun nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite cu soluționarea acestuia, operând în cauză o prorogare legală de competență cu privire la reclamantul H., având domiciliul în mun. Pitești.

Mai reține Înalta Curte că dispozițiile C. proc. civ., reglementează competenta teritorială în raport de domiciliul/sediul pârâtului, astfel că problema ridicată prin regulatorul de competentă s-a ivit odată cu modificarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc competența teritorială exclusivă de soluționare a acțiunilor în contencios administrativ în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului în cazul în care acesta este persoană fizică sau juridică de drept privat.

Însă această modificare, astfel cum rezultă din nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, precum și practica ulterioară a instanțelor judecătorești privind disjungerea cauzelor cu număr mare de reclamanți, a avut în vedere realizarea unei distribuții echilibrate între instanțe de același grad, a dosarelor privind litigii de natură salarială ale funcționarilor publici, în care nu este vorba despre drepturi cu cauză comună, cum este cazul speței de față, ci despre drepturi ce decurg din contracte individuale de muncă ale fiecărui reclamant.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.