ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5405/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă a fost înregistrată la data de 28.10.2020 sub nr. x/2020, contestația formulată de reclamantul A. împotriva ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 225 și 226 din 06.08.2020. Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea ordinelor de imputare contestate și exonerarea sa de plata sumei de 64.572,56 RON, împreună cu accesoriile aferente, stabilită prin ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 225/06.08.2020 ca reprezentând prejudiciu creat de doamna B. în perioada 26.10.2015 - 11.11.2015 și pentru care ministerul, în cadrul căruia reclamantul a îndeplinit calitatea de ordonator principal de credite, a fost decăzut din dreptul de a acționa, respectiv suma de 73.666,67 RON, împreună cu accesoriile aferente, stabilită prin ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 226/06.08.2020 ca reprezentând prejudiciu creat de domnul C. în perioada 18.11.2015 - 31.11.2015 și pentru care ministerul, în cadrul căruia reclamantul a îndeplinit calitatea de ordonator principal de credite, a fost decăzut din dreptul de a acționa.

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu

Prin sentința civilă nr. 58 din data de 16.02.2021 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și, în consecință, declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Tribunalul Giurgiu a reținut că actele administrative atacate emană de la o autoritate centrală, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București

Prin sentința civilă nr. 1985 din 20 decembrie 2021,Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A..

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru emiterea regulatorului de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Giurgiu, secția civilă, având în vedere următoarele considerente:

În ceee ce privește competența materială de soluționare a prezentei cauze, Înalta Curte va avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

În speță, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea a două ordine de imputare care privesc prejudiciile aduse Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste prejudicii au fost constatate de Curtea de Conturi a României prin decizia nr. 35/2015 și pentru a căror recuperare de la funcționarii publici vinovați C. (director executiv al Direcției pentru Agricultură Județul Olt) și B. (consilier superior în cadrul Direcției Îmbunătățiri Funciare și Fond Funciar din minister) au fost emise, inițial, ordinele de imputare nr. 39/09.01.2019 și nr. 41/09.01.2019.

Având în vedere faptul că aceste ordine inițiale de imputare au fost anulate de instanțele de judecată, prin decizia civilă definitivă nr. 571/25.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, respectiv prin decizia civilă definitivă nr. 733/18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, motivul de nulitate reținut fiind acela al nerespectării termenului prevăzut de dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a emis ordinele subsecvente nr. 225 și 226 din 06.08.2020 prin care s-au imputat prejudiciile respective domnului A., cel care la data faptelor prejudiciabile îndeplinea atribuții de ordonator principal de credite în cadrul ministerului.

Astfel raporturile juridice dintre părți, care au generat starea litigioasă privesc repararea unui prejudiciu adus instituției publice, în legătură cu neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ce revin ordonatorului principal de credite (atribuție pe care ministrul a delegat-o către secretarul general al ministerului) în cadrul raportului de serviciu stabilit.

Față de această situție, Înalta Curte apreciază că actele administrative emise au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 499 lit. a) și art. 500 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public ce se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, respectiv procedura de emitere a ordinului de imputare.

În acest caz, competența materială de soluționare a litigiului atrage aplicarea prevederilor art. 536 din Codul administrativ potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Așadar, apreciind că în cauză are aplicabilitate art. 536 din Codul administrativ, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului.

În consecință, Înalta Curte stabilește competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.