ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

De asemenea, reclamanții au solicitat actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor solicitate anterior.

În motivare, reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Costești, județul Argeș.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 194, art. 95 și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, art. 1531 și art. 1535 din C. civ., precum și pe dispozițiile art. 166 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 1946 din 5 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și constatând că reclamantul J. are domiciliul în raza Tribunalului Olt, iar ceilalți reclamanți nu își au domiciliul, reședința sau locul de muncă în circumscripția Tribunalului Dâmbovița, a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei Tribunalului Olt.

În continuare, tribunalul a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât instanța competentă astfel determinată - Tribunalul Olt - nu se află într-o relație de subordonare sau echivalență cu instanța unde își desfășoară activitatea vreunul dintre reclamanți.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Prin sentința civilă nr. 249 din 27 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. față de calitatea reclamanților de grefieri la Judecătoria Costești, județul Argeș.

Prin urmare, instanța a constatat că reclamanții aveau alegerea între oricare dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, astfel că au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița, instanță care îndeplinește cerințele prevăzute de legiuitor, așa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia RIL nr. 7 din 16.05.2016.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Costești, județul Argeș.

Înalta Curte constată că în cauză relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Argeș, care ar fi fost instanța competentă să soluționeze litigiul prin raportare la locul de muncă al reclamanților, conform art. 269 din Codul Muncii, precum și opțiunea reclamanților privind instanța sesizată.

Totodată, potrivit normelor de competență facultativă prevăzute la art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) C. proc. civ., reclamanții au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Prin urmare, reclamanții pot introduce cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie la Tribunalul Argeș, instanță a cărei competență teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cât și la oricare alt tribunal din circumscripția curților de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamanților, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la instanța competentă să soluționeze litigiul potrivit normelor generale, aceasta a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, neavând posibilitatea de a cenzura procedural acest drept de opțiune.

Instanța supremă reține că reclamanții, prin introducerea acțiunii la Tribunalul Dâmbovița, au intenționat să se prevaleze de normele de competență prevăzute la art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., respectiv de a sesiza alt tribunal din circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află Tribunalul Argeș, instanța competentă potrivit legii.

Având în vedere opțiunea manifestată de reclamanți de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia se află instanța competentă să soluționeze cauza potrivit Codului muncii, instanța supremă constată că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze procesul potrivit art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.