ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2025

HOTĂRÂRE
26.02.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 18.03.2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la recunoașterea și acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite reclamanților a unei valori de referință sectorială (VRS) de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016 la zi și pentru viitor, majorată cu 25%, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, și la plata diferenței drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referința sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu 01.08.2016 la zi și pentru viitor, la care să se aplice o majorare de 25% raportat la aplicarea prevederilor art. 12 din Secțiunea 1 - Dispoziții comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiție Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională a Legii nr. 153/2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligației de plata a acestor diferențe de drepturi salariale, de la scadența sumelor cuvenite reclamanților până la plata lor efectivă.

Prin sentința civilă nr. 1713/01.10.2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a evocat ipotezele reglementate de art. 127 C. proc. civ. și a reținut că devin incidente numai după ce se constată necompetența tuturor instanțelor teritorial competente potrivit regulii de drept comun, în speță cea instituită de art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii. Astfel, examinând prioritar competența instanțelor de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al reclamanților, cu aplicarea dispozițiilor art. 59 C. proc. civ. și ale art. 269 alin. (3) din Codul muncii referitoare la coparticiparea procesuală, a apreciat că dispozițiile derogatorii ale Codului muncii instituie o competență teritorială exclusivă, ce nu poate fi înlăturată, iar cele ale 127 C. proc. civ. devin incidente numai în ipoteza în care instanța la care reclamanții își desfășoară activitatea sau cea inferioară acesteia este aceeași cu cea în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

În continuare, reținând că reclamanții puteau opta între tribunalele din județele Argeș, Olt și Vâlcea, pe criteriul domiciliului lor și al locului de muncă, dar și împrejurarea că pentru tribunalele Argeș și Vâlcea, ambele arondate Curții de Apel Pitești, sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., a stabilit că trebuia sesizat Tribunalul Olt, întrucât nu are calitate de pârât, nici nu reprezintă locul de muncă al reclamanților, așadar nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și nu poate fi înlăturată competența teritorială exclusivă a acestuia instituită de art. 269 din Codul muncii.

Astfel învestit, Tribunalul Olt, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 39/28.01.2025, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea sentinței, a reținut că cererea reclamanților, având natura juridică a unui conflict de muncă, formulată potrivit art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, atrage incidența dispozițiilor Codului muncii sub aspectul determinării instanței competente, dar și aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. - față de calitatea de pârât a Tribunalului Argeș, instanță legal competentă, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, să judece prezentul litigiu de muncă, prin prisma locului de muncă al reclamanților. A statuat că, în temeiul normelor de drept evocate, titularii demersului judiciar și-au exercitat dreptul de opțiune reglementat legal, alegând Tribunalul Dâmbovița, ca instanță de același grad aflată circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Pitești, în a cărei circumscripție se află tribunalul competent după criteriul locului lor de muncă.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, în calitate de personal auxiliar și conex la Tribunalul Argeș, au învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești deținând calitatea de pârâți, împrejurare ce impune verificarea incidenței ipotezelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ.

Totodată, formularea acțiunii în condițiile art. 59 C. proc. civ. ce reglementează coparticiparea procesuală, atrage incidența art. 269 alin. (3) din Codul muncii, potrivit căruia, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea de chemare în judecată poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că parte din reclamanți au calitatea prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., acțiunea fiind de competența instanței în cadrul căreia aceștia își desfășoară activitatea, respectiva instanță având totodată și calitatea de pârât în cauză.

În atare situație, în prezenta cauză se regăsește atât ipoteza reglementată la alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., cât și cea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol.

Prin urmare, cu respectarea prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având caracter imperativ asupra determinării instanței competente, reclamanții s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Pitești, în raza căreia își desfășoară activitatea.

Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-10-16
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1478/2025
Ședința publică din data de 16 octombrie 2025 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2024 pe rolul Tribunalului D
ÎCCJ 2025-05-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2025
Ședința publică din data de 15 mai 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 iunie 2
ÎCCJ 2026-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 66/2026
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2026 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/31.01.20
ÎCCJ 2026-01-22
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2026
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2026 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții A., B
ÎCCJ 2025-02-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2025
Ședința publică din data de 26 februarie 2025 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 15.02.2024, reclamanții A., B., C., D., E.,
Sursă