ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2025

HOTĂRÂRE

15.05.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 831/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iunie 2024, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Pitești la majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază brute lunare față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023 și plata diferenței rezultate ca urmare a majorării cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază brute lunare și salariile de bază brute lunare efectiv plătite pentru fiecare lună, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare.

De asemenea, reclamanții au solicitat actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În motivare, reclamanții au arătat că sunt grefieri în cadrul Curții de Apel Pitești.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 194, art. 95 și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, art. 1531 și art. 1535 din C. civ. precum și dispozițiile art. 166 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2049 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 269 alin. (2) din Codul muncii privind competența tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă reclamantul, precum și art. 269 alin. (3) din același cod și art. 59 C. proc. civ. referitor la coparticiparea procesuală activă.

Sub acest aspect, instanța a constatat că reclamanții aveau posibilitatea de a introduce acțiunea la Tribunalul Olt, Tribunalul Dolj sau Tribunalul Argeș și față de domiciliul a două dintre reclamante a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 171 din 27 februarie 2025, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reclamanții având posibilitatea să sesizeze oricare dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În acest context, reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița, instanță care îndeplinește cerințele prevăzute de legiuitor, astfel cum au fost interpretate și de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461/22.06.2016.

Prin urmare, instanța a reținut că Tribunalul Olt nu poate fi competent din punct de vedere teritorial deoarece reclamanții din prezenta cauză își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Pitești, sens în care judecarea cererii acestora este de competența instanței competente învecinate acesteia, pe care de altfel reclamanții au ales-o și a devenit competentă absolut, respectiv Tribunalul Dâmbovița.

Dosarul a fost înregistrat la 13 martie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Olt, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții sunt grefieri în cadrul Curții de Apel Pitești.

Totodată, este de menționat că în cauză pârâtă este Curtea de Apel Pitești, urmând a proceda la verificarea competenței stabilite prin art. 127 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Față de calitatea reclamanților de grefieri în cadrul Curții de Apel Pitești, instanța competentă să soluționeze litigiul de față ar fi fost Tribunalul Argeș, conform art. 269 din Codul muncii, însă în cauză devin incidente regulile de competență prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cauza ar fi fost de competența unei instanțe inferioare instanței la care îți desfășoară activitatea aceștia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Pitești, în raza căreia își desfășoară activitatea.

Astfel, reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile dispozițiilor legale evocate, determinând, în mod legal, competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.