ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 820/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 820/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 15 mai 2025
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.R.L., D. S.A., OMS România S.R.L., în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar C.I.I. E. și F., a solicitat să se dispună anularea clauzei nr. XIV din condițiile generale de asigurare aferente poliței de asigurare din 02.11.2012, emise de societatea B. S.A., astfel cum aceasta a fost modificată prin actele adiționale.
Prin sentința civilă nr. 926 din 17.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Totodată, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei B. S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 28.432.67 RON.
Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
De asemenea, a fost obligată apelanta să plătească curatorului special G. suma de 1.000 RON, reprezentând diferență de onorariu al curatorului și intimatei H. S.A. suma de 14.169,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Prin încheierea din 07 noiembrie 2024, instanța a admis sesizarea din oficiu de îndreptare a erorii materiale și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024, în sensul că se va trece "definitivă" în loc de "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", cum din eroare s-a menționat.
Împotriva acestei încheieri și decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
În ceea ce privește admisibilitatea căii extraordinare de atac, recurenta a susținut că recursul este admisibil deoarece prin cererea introductivă nu se solicită plata unei despăgubiri în materia asigurărilor, ci se solicită anularea unui act juridic.
Intimata-pârâtă H. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
De asemenea, intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
Totodată, curatorul special G., desemnat pentru reprezentarea intereselor intimatei F., a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului și acordarea onorariului final în cuantum de 1.700 de RON.
Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
Cauza a fost înregistrată la 24 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 26 martie 2025, s-a fixat termen de judecată la 15 mai 2025.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă H. S.A., urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate într-un litigiu prin care se solicită anularea clauzei nr. XIV din condițiile generale de asigurare aferente unei polițe de asigurare privind dreptul de regres al asigurătorului.
Contrar celor susținute de recurentă, litigiul este în materia asigurărilor deoarece se solicită anularea unei clauze referitoare la dreptul la regres, dintr-un contract de asigurare.
În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la 19 octombrie 2021, fiind astfel aplicabile dispozițiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.
Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 18 decembrie 2018, anterior introducerii acțiunii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile pronunțate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.
De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate și având în vedere data introducerii acțiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o acțiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.
Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una din garanțiile procesului echitabil.
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod.
În ceea ce privește încheiere de îndreptare a erorii materiale din 7 noiembrie 2024, aceasta are, de asemenea, caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 446 C. proc. civ., întrucât decizia îndreptată are caracter definitiv.
În considerarea celor evocate, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024 și a încheierii din 07.11.2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Totodată, în acord cu prevederile art. 58, art. 451 alin. (1) și art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă în considerarea culpei sale procesuale, recurenta va fi obligată să plătească curatorului special G., suma 1.700 RON, reprezentând onorariul cuvenit pentru îndeplinirea însărcinării de curator desemnat în cauză de către instanța de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 440/2024 din 17 octombrie 2024 și a încheierii din 07.11.2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.
Obligă recurenta reclamantă să plătească curatorului G. suma de 1.700 RON, onorariu curator.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.