Decizia nr. 2344/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 582/2019 a Tribunalului Cluj

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 20 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B. și A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. și intervenientul forțat D., obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 20 noiembrie 2016 cauzat din culpa asiguratului D., în sumă de: 8735 RON - daune materiale, 150000 euro daune morale pentru reclamantul A., 200.000 Euro daune morale pentru reclamanta B. și a 100.000 Euro daune morale pentru reclamantul A..

Hotărârea Tribunalului Cluj Prin sentința civilă nr. 582 din 28.11.2019 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. și intervenientul forțat D. și în consecință: Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamanților A., B. și A., suma de 2854 RON cu titlu de daune materiale, precum și dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 și până la plata efectivă a daunelor materiale. Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantului A. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plății, precum și dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 și până la plata efectivă a daunelor morale. Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantului B. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plății, precum și dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 și până la plata efectivă a daunelor morale. Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligat să plătească reclamantului A. suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalent RON la data plății, precum și dobândă legală calculată începând cu data de 20.11.2016 și până la plata efectivă a daunelor morale. Pârâta S.C. C. S.A. a fost obligată să plătească reclamantei B. suma de 1900 RON cheltuieli de judecată compuse din 1500 RON onorariu avocațial și 400 RON onorariu curator special.

Hotărârea Curții de Apel Cluj Prin decizia nr. 89/A din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., împotriva sentinței civile nr. 582 din 28.11.2019 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2019, pe care a menținut-o; a respins cererea intimaților reclamanți A., B. și A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel și a stabilit onorariu pentru curator avocat E. suma de 1567 RON, în sarcina statului.

Recursul Împotriva deciziei nr. 89/A din 1 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, următoarele: Decizia Curții de Apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu este motivată în raport cu norma specială incidentă și jurisprudența în materie, nu conține raționamentele juridice care să dezvăluie motivele pentru acordarea daunelor morale. Sentința pronunțată de instanța de fond nu este motivată relativ la obligarea asigurătorului la plata dobânzilor legale; nu se arată în concret motivele care au dus la admiterea acestui petit, astfel că pe daune morale și dobânda legală hotărârea nu permite un control judiciar. Hotărârea conține motive străine de natura cauzei, fiind analizată suferința minorului F., fiul victimei, care nu este parte în proces. Se susține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014 stabilind daune morale, neanalizând jurisprudența și prevederile art. 1391 C. civ., respectiv analizând suferințele cauzate intimaților-reclamanți de suferințele încercate de fiul victimei, F.. Or, potrivit art. 1391 C. civ., intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri pentru suferințele încercate de moartea victimei, iar nu și pentru cele determinate de afecțiunile provocate prin suferințele unei terțe persoane. Instanța de fond a încălcat art. 1371 C. civ. coroborat cu art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 respingând reținerea, individualizarea și imputarea culpei comune a victimei la producerea propriului prejudiciu. Se mai susține că instanța de fond a încălcat art. 2213, art. 2224 C. civ. și art. 19 din O.U.G. nr. 54/2016 coroborat cu art. 36 din Norma ASF nr. 23/2014, precum și a art. 1523 si art. 1535 C. civ. relativ la obligarea recurentei la plata dobânzii legale de la data producerii evenimentului rutier până la data plății, în baza principiului reparării integrale a prejudiciului. Decizia pronunțată de Curtea de Apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de procedură cuprinse în art. 14 alin. (6) C. proc. civ. relativ la analizarea culpei comune a victimei în producerea prejudiciului; prin respingerea analizării culpei s-a apreciat că nu există o clauză exoneratoare de răspundere a intervenientului forțat, fără să supună dezbaterii contradictorii această chestiune.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 mai 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 9.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimații-reclamanți au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. La data de 18 octombrie 2021, intimații au depus punct de vedere prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018. La termenul de judecată din 9 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-reclamanți, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate și completate prin Legea nr. 310/2018 și de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, 20 februarie 2019, precum și excepția nulității recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând cu precădere excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-reclamanți analiză care se impune cu prioritate în raport de prevederile art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj la 20 februarie 2019, reclamanții A., B. și A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.și intervenientul D., obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale datorate ca urmare a evenimentului rutier din data de 20 noiembrie 2016 cauzat din culpa asiguratului D., în sumă de: 8735 RON - daune materiale, 150000 euro daune morale pentru reclamantul A., 200.000 Euro daune morale pentru reclamanta B. și a 100.000 Euro daune morale pentru reclamantul A. Toate capetele de cerere ale acțiunii civile deduse judecății reprezintă pretențiile pecuniare ale reclamanților, care, în calitate de succesori ai victimei unui accident de circulație, au înțeles să solicite instanței de judecată obligarea asigurătorului, pârâta S.C. C. S.A., la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1381 și următoarele C. civ., pe dispozițiile O.U.G. nr. 54/2016 și pe Norma ASF nr. 39/2016. Potrivit obiectului cererii deduse judecății și normelor legale invocate de reclamanți, se constată că aceasta se circumscrie materiei asigurărilor, drepturile pretinse de reclamanți fiind grefate pe un raport de asigurare, născut dintr-un contract de asigurare valabil încheiat cu autorul accidentului rutier și producerea riscului asigurat prin respectiva convenție. Relevante în sensul subsumării pretențiilor de natura celor din prezentul litigiu materiei asigurărilor sunt și considerentele ce se regăsesc în paragrafele 76 și 77 din Decizia nr. 13/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, conform cărora: "În privința cererilor formulate de terțele persoane păgubite prin producerea accidentelor de vehicule împotriva asigurătorului persoanei vinovate, acestea au ca temei art. 22 din Legea nr. 132/2017. În ceea ce privește răspunderea solidară sau exclusivă, prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016 s-a stabilit că societatea de asigurare are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin accidentul de circulație, în limitele avute în vedere prin contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea de răspundere civilă, deoarece părțile încheie un contract aleatoriu în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, fiind asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului." Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 6 februarie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018. Începând cu această dată, în litigiile promovate în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., între care și cele din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018. Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din același cod). Coroborând normele legale enunțate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicție, anume fond și apel. În cauza de față, litigiul a fost soluționat în primă instanță, de Tribunalul Cluj, secția civilă prin sentința nr. 582 din 28 noiembrie 2019, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 89/A din 1 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 20 februarie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Cluj este definitivă. În acest sens, Înalta Curte reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional inserat în art. 129 din Constituția României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile legii. În raport de argumentele expuse și de dispoziții legale enunțate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pârâta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/A din 1 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Conform art. 451 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă S.C. C. S.A., aflată în culpă procesuală, la plata către intimații-reclamanți a sumei de 1.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.