ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B., C., S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L., solicitând instanței obligarea la plata de despăgubiri morale, respectiv pârâta B. suma de 190.000 RON pe perioada 1 aprilie 2018 - 24 aprilie 2019, C. suma de 190.000 RON pe perioada 1 septembrie 2018 - 24 aprilie 2019, pârâta S.C. D. S.R.L. suma de 60.000 RON pe perioada 25 ianuarie 2019 - 24 aprilie 2019 și E., ROMÂNIA S.R.L. suma de 40.000 RON pe perioada 6 iulie 2018 - 24 aprilie 2019, sume ce reprezintă repararea prejudiciului cauzat pentru daune aduse cinstei, demnității, onoarei și reputației reclamantului, în formă continuă.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 169 din 28 ianuarie 2021 Judecătoria Motru a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă.

Prin sentința nr. 124 din 22 noiembrie 2021, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B., C., D. S.R.L. și E. S.R.L., așa cum a fost precizată; a obligat B. la 10.000 RON daune morale către reclamant; C. la 10.000 RON daune morale către reclamant; S.C. D. S.R.L. la 30.000 RON daune morale către reclamant și E. S.R.L. la 20.000 RON daune morale către reclamant.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L..

E. S.R.L. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, apreciată ca netemeinică și nelegală.

SC D. S.R.L. a solicitat admiterea apelului și, în principal, schimbarea în tot a hotărârii atacate, respectiv respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată; în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale la un nivel proporțional cu prejudiciul suferit de reclamant.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 441 din 3 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelurile declarate de apelantele-pârâte D. S.R.L. și E. S.R.L. împotriva sentinței nr. 124 din 22 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

E. Calea de atac împotriva deciziei Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei decizii, pârâtele E. S.R.L. și D. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

F. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 1396 din 25 mai 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepțiile tardivității și nulității recursurilor; a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte E. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 441 din 3 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă F. S.A.; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

G. Hotărârea Curții de Apel în rejudecare.

Prin decizia nr. 433 din 1 octombrie 2024 Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de apelantele-pârâte D. S.R.L. și E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 124 din 22 noiembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă F. (G. S.A. și B.) a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții D. S.R.L. și E. S.R.L., ca neîntemeiată, a menținut în rest sentința apelată.

H. Calea de atac împotriva deciziei Curții de Apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanța de apel în rejudecare nu a respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., art. 7 C. proc. civ. și nu a acordat un nou termen de judecată față de lipsa pârâtelor apelante la ședința din 1 octombrie 2024 pentru a se stabili dacă apelanta-pârâtă își menține voința de a plăti daune morale într-un cuantum redus așa cum a precizat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia de casare.

Nu s-a ținut cont de circumstanțele cauzei în sensul de a se constata că apelantele-pârâte au accesat nelegal datele confidențiale ale reclamantului, nu au respectat prevederile Regulamentului European nr. 679/2016, în sensul că nu au deținut procură specială de a se constitui mandatar al B. și C..

Decizia pronunțată în rejudecare este nemotivată - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-a reținut greșit că apelantele-pârâte E. S.R.L. și D. S.R.L. nu au știut că nu există raporturi contractuale între reclamant și B.. Apelantele-pârâte au fost notificate de reclamant și s-a reținut greșit că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral pricinuit de acestea în condițiile în care există amenințări din partea acestora cu poprirea veniturilor reclamantului, iar lezarea valorilor intrinseci este evidentă.

Sentința nr. 901/2019 are pe deplin autoritate de lucru judecat anterior, iar intimatele-pârâte au încălcat dispozițiile instanței de judecată constituindu-se "stat" în statul român, fiind întrunite dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Instanța de apel în rejudecare, nu a avut niciun înscris nou și nici o probă în plus, astfel că nu a aplicat dispozițiile art. 1357 alin. (1) și (2) C. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1364, art. 252 și art. 61 alin. (2) C. civ.

Hotărârea recurată este motivată la un nivel mult mai scăzut decât hotărârea nr. 441/2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova. Se fac greșeli evidente prin schimbarea recuperatorilor de creanțe de la B. la C..

Hotărârea recurată permite recuperatorilor de creanțe să obțină fraudulos date confidențiale ale unui simplu cetățean și să solicite sume de bani folosind șantajul cu executări silite, cu amenințări de restrângere a unor drepturi (popriri pe venituri, executări silite).

Recursul este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și se solicită admiterea acestuia și casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

I. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Aceste dispoziții legale constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură și include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurentul susține că instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și art. 7 C. proc. civ. întrucât nu a acordat un nou termen de judecată pentru a se stabili dacă apelanta pârâtă este de acord să plătească daune morale într-un cuantum redus.

Principiul rolului instanței în aflarea adevărului este un principiu fundamental al procesului civil, nu este unul imperativ, lipsindu-i sancțiunea și se materializează în obligația instanței de a se asigura că hotărârea pe care o pronunță este una corectă și "adevărată". Scopul oricărui litigiu este acela de a face dreptate, de a afla adevărul în ceea ce privește relația socială dedusă judecății.

Faptul că instanța de apel nu a acordat un nou termen de judecată nu înseamnă că a fost încălcat acest principiu și că hotărârea recurată este lovită de nulitate. Părțile au fost legal citate și instanța a soluționat cauza în conformitate cu dispozițiile legale și cu probele administrate.

Nu a fost încălcat nici principiul legalității, astfel cum este statuat prin dispozițiile art. 7 C. proc. civ.. De altfel, recurentul nu arată care sunt măsurile dispuse de instanță care nu se întemeiază pe prevederile legale incidente.

Se susține că instanța nu a constatat încălcarea regulamentului european, însă obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâtelor la plata sumelor ce reprezintă prejudiciul cauzat pentru daune aduse cinstei demnității, onoarei și reputației reclamantului, iar instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, respectând principiul disponibilității.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, sunt respectate exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea recurată cuprinde în cadrul considerentelor, obiectul cererii și susținerile părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța a motivat respingerea acțiunii prin inexistența unei fapte ilicite săvârșite de către apelantele pârâte și prin lipsa unui prejudiciu suferit de către reclamant.

Înștiințările de plată transmise de apelantele pârâte reclamantului sunt demersuri legale aferente activității de recuperare creanțe și nu pot fi considerate drept "amenințări" din partea acestora.

Așa fiind, decizia recurată este motivată și în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Noțiunea de proces echitabil presupune și faptul că dezlegările definitive date problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.

Așadar, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Recurentul susține că s-au încălcat dispozițiile sentinței nr. 901 din 24 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Motru, însă în dosarul nr. x/2018 au fost alte părți și alt temei juridic.

Pe de altă parte, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței Judecătoriei Motru întrucât notificările au fost emise de E. S.R.L. în vara anului 2018, iar reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Motru la 14 septembrie 2018, deci ulterior.

Intimata-pârâtă D. S.R.L. nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 901 din 24 aprilie 2019.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Recurentul susține că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile art. 1357 alin. (1) și (2) C. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1364, art. 252 și art. 61 alin. (2) C. civ.

Criticile sunt nefondate.

Curtea de Apel a analizat condițiile antrenării răspunderii civile delictuale și a concluzionat în mod corect că nu există o faptă ilicită și nu s-a dovedit existența unui prejudiciu.

S-a reținut în mod corect faptul că reclamantul nu a adus vreo dovadă din care să rezulte că faptele pe care le imputa pârâtelor ar fi determinat afectări ale stării sale de sănătate, ale vieții de familie, ale modalității în care este perceput în sfera relațiilor sociale, faptul că ar fi fost calomniat, insultat, defăimat ori denigrat, precum și a faptului că eventuale astfel de manifestări și consecințe ar fi fost de o intensitate și durată care să justifice acordarea de daune morale.

Față de aceste considerente, în cauză nu există nici un motiv de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat către intimata D. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 433/2024 din 1 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte D. S.R.L. suma de 8.925 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 mai 2025.