ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 26.06.2024 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a formulat contestație împotriva deciziei de concediere, solicitând obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii și obligarea pârâtei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 20.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) și (2) din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 6963 din 06.11.2024, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În esență, Tribunalul București a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că la data înregistrării cauzei contestatorul avea și are în continuare domiciliul în orașul Băbeni, str. x, jud. Vâlcea.

A mai reținut că față de natura juridică a litigiului, respectiv un conflict individual de drepturi derivat dintr-un raport individual de muncă și data înregistrării cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, în forma de la data înregistrării acțiunii, conform cărora, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

A mai constatat că în privința locului de muncă, la data înregistrării acțiunii, contestatorul nu avea vreun alt loc de muncă în București.

Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București în soluționarea prezentei cauze și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 513 din 7 martie 2025, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că demersal judiciar al reclamantului se circumscrie din perspectiva naturii cererii, în materia conflictelor individuale de muncă, independent de împrejurarea că raportul de muncă a încetat. Totodată a arătat că prin dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii se derogă de la prevederile cu caracter general, iar cererile referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, resedința sau locul de muncă, norma având un conținut alternativ ce permite reclamantului să își exercite un drept de opțiune, doar însă între tribunalelele în a căror circumscripție se află domiciliul, resedința, or locul său de muncă, iar acestea nu exclud de la soluționare litigiile care comportă măsura concedierii.

De asemenea, instanța a reținut că reclamantul și-a manifestat opțiunea de a sesiza instanta de la locul de muncă, în cauză, Tribunalul Bucuresti și mai ales că a susținut, atât în fața Tribunalului Bucuresti, cât și în fața Tribunalului Vâlcea că este student în Bucuresti.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Vâlcea, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul contestând decizia de concediere dispusă de societatea intimată.

Conform dispozițiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar potrivit alin. (2) "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere că dispozițiile legale amintite nu exclud împrejurarea că raportul de muncă a încetat, având în vedere că reclamantul contestă prin prezentul litigiu decizia de concediere.

Înalta Curte reține că, reclamantul având posibilitatea să opteze pentru una dintre cele două instanțe competente, a înțeles să investească Tribunalul București cu soluționarea cauzei, instanță în circumscripția căreia se află sediul societății B. S.R.L., locul de muncă al reclamantului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.