ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 746/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 28 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. (în prezent A. SRL), în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat:

- obligarea pârâtei la restituirea bunurilor proprietatea reclamantei A. S.R.L., bunuri prevăzute în Anexa 1 la acțiune;

- obligarea pârâtei B. S.A. la plata către reclamantă a contravalorii lucrărilor de reparație a bunurilor prevăzute la pct. 1 pentru aducerea acestora în bună și perfectă stare de funcționare, potrivit art. 5.2 lit. b) și d) coroborat cu art. 2.1 alin. (2) din contractul nr. x/22.01.2014 (lucrări estimate provizoriu la suma de 7.040 RON, conform devizului estimativ din 20.12.2018 anexat);

- obligarea pârâtei B. S.A. la plata unor daune-interese: daune-interese în cuantum de 74.700 Euro (347.355 RON: la cursul BNR din 19.12.2018 de 1 Euro - 4,65 RON), reprezentând lipsa de folosință pentru utilajele ce au format obiectul contractului nr. x/22.01.2014 pentru perioada 15.03.2018- 15.12.2018; daune-interese în cuantum de 72.000 Euro (334.800 RON: la cursul BNR din 19.12.2018 de 1 Euro=4,65 RON), reprezentând lipsa de folosință pentru benzile transportoare (de sortare) ce exced obiectul contractului nr. x/22.01.2014 pentru o perioada de 3 ani (2000 euro/lună); daune-interese în cuantum de 85.974,96 RON reprezentând profit nerealizat și lipsa de folosință a utilajelor de produs folie pentru perioada 19 aprilie 2018 - 19 decembrie 2018, daune-interese rezultând din întreruperea nelegală a procesului de producție al foliei din hala închiriată conform contractului nr. x/01.03.2017 și distrugerea afacerii de producție folie; daune-interese în cuantum de 13.500 Euro (62.775 RON: la cursul BNR din 19.12.2018 de 1 Euro = 4,65 RON), suma echivalentă cu 3 remunerații lunare pentru perioada 15.03.2018 - 16.06.2018 potrivit prevederilor art. 3 din contractul de prestări servicii de management;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională, depusă de către pârâta B. S.A., s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei A. S.R.L. la achitarea de îndată către pârâtă a sumei de 1.304.628.47 RON reprezentând debit restant conform contractelor încheiate cu aceasta, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de majorare a pretențiilor, formulată la 20 decembrie 2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat:

- cu privire la capătul 2 al acțiunii introductive, suma de 43.000 de RON, astfel cum a fost aceasta stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză;

- în ceea ce privește capătul 3.1 al acțiunii introductive, majorarea pretențiilor deduse judecății cu suma de 298.800 Euro (exclusiv TVA), reprezentând contravaloarea lipsei de folosința pentru utilajele ce au format obiectul Contractului nr. x/22.01.2014, pentru perioada 15.12.2018 - 15.12.2021 (8.300 Euro/luna * 36 luni = 298.800 Euro)

- cu privire la capătul 3.2, majorarea pretențiilor cu suma de 72.000 Euro (exclusiv TVA), reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru benzile transportatoare (de sortare), ce exced obiectului Contractului nr. x/22.01.2014, pentru o perioada de încă 3 ani, de la data introducerii cererii introductive (decembrie 2018) și până în prezent (decembrie 2021), (2.000 Euro/luna * 36 luni = 72.000 Euro);

- iar referitor la capătul 3.3, majorarea daunelor-interese la suma de 913.445 RON, compusă din suma de 602.045 RON, reprezentând profit nerealizat și lipsa de folosință aferent perioadei mai 2018 - septembrie 2020, astfel cum a fost aceasta stabilită prin raportul de expertiză contabilă judiciară și suma de 311.400 RON, reprezentând profit nerealizat și lipsa de folosință aferent perioadei octombrie 2020 - decembrie 2021 (20.760 RON/luna * 15 luni = 311.400 RON).

Prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția insuficientei timbrări a cererii reconvenționale, fiind anulată cererea reconvențională ca insuficient timbrată.

Prin sentința civilă nr. 1158 din 24 mai 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte acțiunea precizată în cauză privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei materialele bunuri: sita rotativă capacitate 30 t/h împreună cu ansamblul de 5 benzi transportoare, încărcător frontal cupa 2.4 mc, presă balotat și grup hidraulic aferent, bandă racleți/segmeți metalici tip gât lebădă, 16 metri x 1,2 metri lățime, motostivuitor cu clampe cu gheare bandă transportatoare deșeu uscat 9 metri lungime x 0,9 m lățime - an fabricație 2007, bandă sortare 16 metri lungime x 1 metru lățime cu platformă sortare 16 posturi - an fabricație 2007, bandă de evacuare rest sortare 28 metri lungime x 0,6 metri lățime - an fabricație 2008, bandă magnetică sortare fier - fabricație 2005, bandă evacuare deșeu organic 12 metri x 0,9 m lățime - an fabricație 2007, bandă evacuare deșeu organic 9 metri x 0,9 m lățime - an fabricație 2007, bandă evacuare deșeu organic rupător saci 7 metri x 0,8 metri lățime - an fabricație 2005, mașină suflare folie LDPE China - an fabricație 2015, printing Machine, mașină de imprimat pe folie LDPE, mașină sudare saci LDPE Turcia - an fabricație 2005, Transpalet manual nou, 18 role de materie primă, 82.000 saci menajeri de 240 lt rezultați din producție, microbuz transport persoane - an fabricație 2005, mașină de găurit magnetic 220 V- an fabricație 2005, unelte și scule (flex, chei, etc.).

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 43.000 RON contravaloarea lucrărilor de reparație a bunurilor ce urmează a fi restituite.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 373.500 Euro (exclusiv TVA) cu titlu de daune interese, contravaloarea lipsei de folosință pentru utilajele ce au format obiectul Contractului nr. x/22.01.2014 pentru perioada 15.03.2018-15.12.2021.

A fost obligată pârâta la plata daunelor interese în cuantum de 913.445 RON, reprezentând profit nerealizat și lipsa de folosință a utilajelor de produs folie pentru perioada mai 2018 - decembrie 2021.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.500 Euro reprezentând trei remunerații lunare pentru perioada 15.03.2018 - 16.06.2018, conform contractului de management nr. x/21.01.2016, precum și la suma de 68.494,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respins capătul de cerere reprezentând contravaloarea lipsei de folosință - daune interese în cuantum de 144.000 Euro ca nefondat și a fost anulată cererea reconvențională ca insuficient timbrată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 11.773,93 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 9 decembrie 2019 a formulat apel pârâta B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1987/2023 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1158 din 24 mai 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 43.000 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație a bunurilor ce urmează a fi restituite.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 66.599,6 RON cheltuieli de judecată, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Obligă apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta-pârâta C. S.R.L. (fostă D. SRL) a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În argumentarea motivelor de casare evocate, recurenta susține că acestea vizează soluțiile pronunțate de instanța de apel prin decizia atacată: (i) soluția de respingere ca neîntemeiat a apelului pârâtei împotriva încheierii de ședința din 9 decembrie 2019, unde cu toate că s-a reținut prin considerentele deciziei că s-a achitat taxa judiciară de timbru, a fost apreciată soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legal, în sensul anularii cererii reconvenționale și (ii) soluția de admitere în parte a apelului pârâtei împotriva sentinței civile nr. 1158/2022, unde instanța de apel a reținut, în cadrul considerentelor inițiale că nu s-ar fi invocat un drept de retenție, însă ulterior Curtea de Apel a analizat dreptul de retenție care a fost invocat, reținând, fără a analiza apărările recurentei, că nu a fost dovedită existența creanței care să justifice dreptul de retenție.

In acest context, recurenta susține că în cauză se impune anularea sentinței si încheierii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Astfel, pentru termenul din 9 decembrie 2019, pârâta-reclamantă a transmis adresa nr. x, prin care a arătat că a depus chitanța în original la 12 august 2019, adresa fiind însoțită de o fotocopie a taxei de timbru, în valoare de 10.547 RON, însă instanța de apel a apreciat că, în mod corect prima instanță a admis excepția insuficientei timbrări și a dispus anularea cererii reconvenționale ca insuficient timbrate, având în vedere că pârâta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus la dosar taxa de timbru în original.

Într-o altă critică, recurenta susține că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază în legătură cu o parte dintre argumentele pârâtei și cuprinde motive contradictorii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la considerentele contradictorii, recurenta solicită instanței de recurs să observe că instanța de apel a reținut inițial că "(…) dreptul de retenție la care face referire apelanta în apel nu a fost invocat la fond prin întâmpinare. Prin urmare, instanța de fond nu a avut ce apărări ale pârâtei-reclamante să analizeze", ulterior instanța a analizat apărările referitoare la dreptul de retenție și a reținut, în mod netemeinic, că nu s-ar fi dovedit existența unei creanțe împotriva intimatei-reclamante.

Prin urmare, instanța de recurs urmează să constate că decizia atacată cuprinde considerente contradictorii, în condițiile în care, pe de-o parte, în cuprinsul considerentelor se arată că nu ar fi fost invocat dreptul de retenție, urmând ca ulterior să analizeze acest drept invocat de recurentă.

A mai reținut instanța de apel că "în cauza de față se constată că apelanta-pârâtă-reclamantă invocă față de intimata-reclamantă-pârâtă o creanță în cuantum de 1.304.628.47 RON, însă nu face nicio dovadă a existenței acesteia" or, recurenta a dovedit existența creanței pe care o are împotriva A. prin chiar recunoașterile intimatei-reclamante, raportat la corespondența dintre părți, respectiv Adresa emisă la data de 19 martie 2018.

In contextul în care, la dosarul cauzei exista o recunoaștere a creanței, iar recurenta a reiterat în repetate rânduri acest aspect, se apreciază că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea atunci când nu s-a pronunțat cu privire la apărările recurentei referitoare la dovedirea creanței prin recunoașterile părții adverse.

Astfel, se poate constata că recurenta și-a exercitat dreptul de retenție asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de închiriere utilaje ca o veritabilă excepție de neexecutare, iar A. nu și-a executat obligația de a achita suma de bani datorată recurentei nici la momentul formulării prezentei căi de atac.

Prin întâmpinarea depusă, la 14 iunie 2024, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat, pe cale de excepție, nulitatea recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 11 iulie 2024, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca fiind nefondate.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. (fostă D. SRL) este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

În cadrul motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază în legătură cu o parte dintre argumentele pârâtei și cuprinde motive contradictorii referitoare la invocarea unui drept de retenție.

Din cuprinsul motivării recursului, instanța supremă constată că nu pot fi identificate motive de contradictorialitate, sens în care aceste susțineri nu pot fi primite.

Astfel, o primă critică sub acest motiv de recurs vizează faptul că două considerente sunt de natură a se exclude reciproc și anume, că în cuprinsul considerentelor se arată că recurenta nu ar fi invocat dreptul de retenție, iar în continuarea acelorași considerente instanța de apel ar fi analizat dreptul de retenție.

Contradictorialitatea nu poate fi reținută de instanța de recurs, întrucât sintagma "dreptul de retenție la care face referire apelanta în apel nu a fost invocat la fond prin întâmpinare și, prin urmare, instanța de fond nu a avut ce apărări ale pârâtei reclamante să analizeze" se referă la demersul procedural întreprins de către instanța de fond, or cenzurarea de către instanța de apel a susținerilor privitoare la dreptul de retenție a vizat susținerile formulate prin intermediul cererii de apel.

În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia, aceasta apreciază că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea atunci când nu s-a pronunțat cu privire la apărările sale referitoare la dovedirea creanței prin recunoașterile părții adverse, este nefondată.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, reținând, în esență, că prin apărările pârâtei-reclamante formulate în cadrul întâmpinării depuse în fața instanței de fond nu s-au formulat apărări în raport de fiecare pretenție în parte, ci s-a arătat că în urma unei acțiuni de audit intern s-au constatat pierderi și încasări directe în cuantum de l.304.628,47 RON, însă în susținerea acestei afirmații nu s-a depus niciun înscris, așa încât, critica adusă soluției instanței de apel privind nevalorificarea recunoașteri debitului nu poate fi primită.

Mai mult, criticile formulate cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale s-au apreciat a fi nefondate prin raportare la invocarea dreptului de retenție, refuzul de restituire a bunurilor neputând fi considerat legitim câtă vreme nu s-a făcut dovada creanței invocate în susținerea dreptului de retenție.

Așadar, în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât instanța și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției pronunțate în cadrul apelului declarat de apelanta-pârâtă B. S.A..

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că prin decizia atacată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv art. 197 C. proc. civ., care reglementează situațiile în care se poate dispune anularea cererii în cazul netimbrării sau insuficientei timbrări.

Potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., se prevede că:

"In cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Din această perspectivă, se constată că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură, în ceea ce privește soluția asupra apelului împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin care a fost anulată cererea reconvențională a recurentei, deși aceasta și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru, potrivit dispozițiilor instanței, însă instanța de apel a considerat temeinică și legală soluția de admitere a excepției insuficientei timbrări de către prima instanță.

Or, așa cum rezultă din adresa emisă la 26 iulie 2019, Tribunalul București a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 10.546,28 RON, pentru soluționarea cererii reconvenționale, obligație asupra căreia aceasta s-a conformat, taxa de timbru fiind achitată, sens în care s-a și depus în copie în dosar ordinul de plată.

Prin respingerea apelului împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea reconvențională, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 197 C. proc. civ., care stabilesc situațiile în care se poate dispune anularea cererii în cazul netimbrării sau insuficientei timbrări.

Din interpretarea dispozițiilor art. 197 C. proc. civ., se constată că sancțiunea anularii cererii poate fi dispusă de către instanța exclusiv în situația în care nu este îndeplinită obligația de a timbra cererea, numai că din actele dosarului se putea observa că banii aferenți taxei judiciare de timbru fuseseră virați în contul corespunzător instanței, până la data fixată în cauză pentru efectuarea acestei plăți.

Instanța de apel a putut observa la dosarul cauzei și dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru, aceasta fiind depusă pentru termenul din 23 noiembrie 2023 - dosar apel, aspect ce atestă faptul că obligația a fost îndeplinită la 9 august 2019, deci anterior momentului pronunțării încheierii prin care a fost anulată cererea reconvențională - 9 decembrie 2019.

Față de aceste împrejurări, instanța supremă constată că decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. (fostă D. SRL) împotriva deciziei civile nr. 1987/2023 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu privire la soluționarea apelului declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâta C. S.R.L. (fostă D. SRL) împotriva deciziei civile nr. 1987/2023 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante E. S.R.L. (cesionară a A. S.R.L.) și A. S.R.L. - prin administrator judiciar provizoriu C.I.I. F..

Casează în parte decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu privire la soluționarea apelului declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2025.