ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2025

HOTĂRÂRE

09.04.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 740/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 9 aprilie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 07.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru munca suplimentară prestată, raportat la indemnizațiile lunare corespunzătoare veniturilor ce li se cuvin a fi alocate unui post de judecător pe ultimii trei ani, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare până la data introducerii cererii de chemare în judecată și pentru viitor, ca efect al îmbogățirii fără justă cauză, precum și obligarea pârâților la plata lor efectivă, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Prin sentința civilă nr. 1449/PI/29.11.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, având în vedere că reclamanții, judecători la Judecătoria Aleșd, au domiciliul și locul de muncă în județul Bihor, iar cauza nu este de competența acestei instanței și nici a unei instanțe inferioare.

Învestit prin declinare, prin sentința civilă nr. 213/LM/21.02.2025, Tribunalul Bihor, secția I civilă, contrar aprecierii instanței de trimitere, a reținut că, deși litigiul se încadrează în materia conflictelor de muncă, iar competența teritorială privind soluționarea unor astfel de litigii se determină, de regulă, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2

) cu referire la alin. (2) C. proc. civ. întrucât, chiar dacă reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Aleșd, instanță inferioară celei competente să soluționeze cauza, în proces, în calitate de pârâți figurează Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

A subliniat că, în acest context procesual, deși din formularea art. 127 alin. (2) C. proc. civ. rezultă caracterul facultativ al sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, această facultate aparține reclamanților, iar nu instanței de judecată.

Cum, tocmai în considerarea acestor prevederi legale, reclamanții și-au exprimat opțiunea de a sesiza Tribunalul Timiș, având în vedere că instanțele competente să soluționeze cauza în primă instanță și în apel au calitatea de pârâți, Tribunalul Bihor a admis excepția invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, reclamanții, judecători în cadrul Judecătoriei Aleșd, au ales să învestească Tribunalul Timiș cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, solicitând alocarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru munca suplimentară prestată, chemând în judecată, în calitate de pârât, (și) Tribunalul Bihor.

Din perspectiva competenței teritoriale sunt relevante dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanței - 07.03.2023 - dispunea că "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Începând cu 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat și completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și Codul Muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale și colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2), prevăd că dispozițiile referitoare la competență se aplică și proceselor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Prin urmare, din perspectiva acestor dispoziții procedurale, competența materială și teritorială de soluționare a acțiunii revine în primă instanță tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul reclamanții, respectiv Tribunalului Bihor.

Însă, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Bihor, în analiza competenței teritoriale a instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, devin incidente și dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzută de art. 127 alin. (2

) cu referire la alin. (2) C. proc. civ., care vizează ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Astfel, potrivit 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform alin. (2

) a aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Așadar, dacă cererea este introdusă împotriva unei instanțe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, dacă există identitate între instanța competentă potrivit legii și instanța chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Aceste norme reglementează dreptul de opțiune al părții, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate conferită de legiuitor, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței revine exclusiv reclamantului, a cărui opțiune nu mai poate fi contestată, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial.

Or, în cauză, reclamanții au ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Tmișoara, învecinată Curții de Apel Oradea, manifestându-și opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., și fixând astfel, în favoarea acestei instanțe, competența teritorială, fără ca opțiunea lor să poată fi cenzurată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiș.