ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2463/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, la 18 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Ministerul Justiției și cu citarea în calitate de expert a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

În drept, au invocat dispozițiile art. 1-3 din O.G. nr. 137/2000, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) și f), art. 154 alin. (3), art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003; art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 și art. 41 din Constituție, precum si deciziile obligatorii ale ICCJ si CCR indicate în acțiune.

Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Alba, inadmisibilitatea acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 900/2023 din 29 martie 2023 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat spre competentă soluționare cererea formulată de reclamanți Tribunalului Bihor, secția civilă.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că litigiul dedus judecății are natura juridică a unui litigiu de muncă, că dreptul comun în ipoteza conflictelor individuale de muncă îl reprezintă dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, faptul că reclamantul are dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului de muncă și, de vreme ce reclamanții au domiciliul în județul Bihor, a conchis că, în cauză, competența materială și teritorială de soluționare a pricinii aparține Tribunalului Bihor.

În ce privește calitatea de judecători a reclamanților, instanța de declinare a considerat-o lipsită de relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial.

Astfel, a considerat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Bihor sau la o instanță inferioară acestuia, dar nici teza prevăzută la alin. (2) și alin. (2

1

) al aceluiași articol, de vreme ce Tribunalul Bihor nu are calitatea de pârât în cauză, dispoziția legală neputând fi extinsă prin analogie.

De asemenea, cu privire la faptul că reclamanții își desfășoară efectiv activitatea la Curtea de Apel Oradea, instanță competentă să soluționeze calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în prima instanță de către Tribunalul Bihor, a învederat că poate reprezenta cel mult un motiv de strămutare, în condițiile art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, a concluzionat că, în cauză, cererea formulată de reclamanți este de competența teritorială a Tribunalului Bihor, secția I civilă, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, la 28 aprilie 2023, sub același număr unic, respectiv 3809/107/2022.

Pentru termenul de judecată din 17 octombrie 2023, reclamanta A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ.

La termenul de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și a reținut cauza în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 902/LM/2023 din 17 octombrie 2023, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă acțiunea formulată de reclamanți.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța, contrar opiniei instanței de trimitere, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanța competentă pentru soluționarea cererii era Tribunalul Alba, instanța inferioară în raport cu Curtea de Apel Oradea.

A punctat instanța de conflict că, un motiv în plus pentru care Tribunalul Bihor nu este competent teritorial să soluționeze cauza îl reprezintă faptul că doi dintre reclamanți își desfășoară activitatea chiar în cadrul secției I a Curții de Apel Oradea, care soluționează litigii de muncă, existând, așadar, posibilitatea ca, în final, să fie învestiți cu apelul declarat împotriva unei hotărâri de fond ce s-ar pronunța în dosarul de față, or tocmai astfel de situații a urmărit legiuitorul a evita prin adoptarea prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În același timp, a reținut că Tribunalul Alba este o instanță competentă material să soluționeze litigii de muncă din raza Curții de Apel Alba, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Oradea, ca atare, era competent să judece cererea reclamanților în aplicarea prevederilor potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Alba și Tribunalul Bihor - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, se reține că prin acțiunea introductivă, reclamanții, judecători ce își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Curții de Apel Oradea, au solicitat obligarea pârâților, printre care și Curtea de Apel Oradea, la recalcularea și plata efectivă a unor drepturi salariale despre care se afirmă că le-ar fi datorate.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de judecători la Curtea de Apel Oradea, precum și de calitatea de pârât a acestei instanțe.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Articolul 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Rațiunea acestui text de lege se regăsește în imperativul asigurării aparenței de imparțialitate a instanței. Or, o astfel de aparență este înlăturată, în viziunea legiuitorului, dacă o cerere în justiție formulată de un judecător ar ajunge să fie soluționată, în primă instanță sau în căile de atac, de colegii acestuia de instanță sau poate chiar de secție.

Dispozițiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. sunt așadar norme de ordine publică în ceea ce privește necompetența instanțelor din raza teritorială a curții de apel unde se află și instanța la care funcționează judecătorul care are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia. Așa fiind, acesta este obligat să sesizeze una dintre instanțele arătate în text.

Altfel spus, prevederile legale evocate instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant, precum și o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Având în vedere că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie, în același timp, o competență teritorială alternativă iar dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține în mod exclusiv părții reclamante, conform art. 116 C. proc. civ., odată ce aceasta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la una din instanțele competente teritorial (în speță, Tribunalului Alba), această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune al reclamantului.

Se constată că, în cauză, reclamanții au uzat de dispozițiile normei analizate, exprimându-și opțiunea de a învesti cu soluționarea litigiului Tribunalul Alba, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Alba, învecinată Curții de Apel Oradea, la care aceștia își desfășoară efectiv activitatea, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și față de alegerea făcută de reclamanți în favoarea unei instanțe competente alternativ, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.