ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2327/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 29.04.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

În drept, au fost invocate: Decizia C. civ. nr. 794/2016, art. III din O.U.G. nr. 20/2016, art. II. alin. (1) din Legea nr. 293/2015, art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 43/2016, art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii, precum și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și cele statuate prin Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casați și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

La primul termen de judecată din data de 28 iunie 2022, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința nr. 418/2022 din 28 iunie 2022, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, în sensul dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, respectiv al art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, fiind aplicabile dispozițiile art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea, a mai arătat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cererile referitoare la cauzele de conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În acest sens, a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată (29.04.2022), reclamantul A. nu mai are calitatea de magistrat judecător care să desfășoare activitatea în cadrul Judecătoriei Lipova, Județul Arad, fiind pensionat începând cu 10.02.2020, astfel că, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, competența de soluționare a cauzei nu aparține Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reținut că sintagma "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea", se referă la calitatea de judecător în activitate a reclamantului la data formulării acțiunii, în cauză, nefiind îndeplinită această condiție.

Așadar, prima instanță de conflict a apreciat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, astfel că, în accepțiunea sa, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Față de aceste considerente, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la 18 iulie 2022, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată din data de 23 septembrie 2022, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, raportat la dispozițiile art. 127 C. proc. civ.. A reținut spre soluționare excepția invocată, însă, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 6 octombrie 2022.

Prin sentința civilă nr. 848 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, invocată de instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a reținut că prezenta cauză reprezintă un conflict individual de muncă, raportat la prevederile art. 154 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care se judecă de către tribunal în complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, competența aparținând tribunalului în circumscripția căruia se afla domiciliul reclamantului sau locul de muncă al acestuia, potrivit dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

De asemenea, a evocat dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. și, în considerarea calității de pârâți atât a Tribunalului Arad, cât și a Curții de Apel Timișoara, instanța de conflict a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (2

1

) al aceluiași articol.

Astfel, a arătat că, deși calitatea de magistrat a reclamantului a încetat la data de 10.02.2020, ca urmare a pensionării, în ipoteza în care pârât este atât Tribunalul Arad, cât și Curtea de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție funcționează tribunalul competent să soluționeze cauza, reclamantul are posibilitatea de a sesiza fie acest tribunal, fie un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel pârâtă, în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, în această ipoteză operând o prorogare legală de competență teritorială.

Prin urmare, a statuat că, în cauza pendinte, față de specificul acesteia și dispozițiile legale precitate, competența teritorială rămâne una alternativă, între instanța de la domiciliul reclamantului - Tribunalul Arad și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparținând reclamantului.

Având în vedere că, în speță, reclamantul și-a exercitat acest drept și a ales să sesizeze Tribunalul Mehedinți, această instanță a devenit competentă în soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 127 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Statul Român, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, iar în temeiul art. 134 și 135 alin. (1) din același Cod a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 21 octombrie 2022, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Arad - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanța supremă reține că reclamantul, fost judecător în cadrul Judecătoriei Lipova, a învestit Tribunalul Mehedinți cu o acțiune întemeiată pe obligația de a face, având ca obiect drepturi salariale solicitate începând cu 1 august 2016 și până la data de 10 februarie 2020, când a încetat activitatea prin pensionare.

Prin urmare, reclamantul, judecător pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Mehedinți cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Arad.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamantul, cu domiciliul într-o localitate din județul Arad, a fost judecător la Judecătoria Lipova din județul Arad, fiind eliberat din funcție la data de 10.02.2020, ca urmare a pensionării. Potrivit art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, respectiv Tribunalului Arad.

Însă, având în vedere că reclamantul nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Arad), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2)

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Însă, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Mehedinți, aflat în circumscripția Curții de Apel Craiova, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Timișoara de care aparține Tribunalul Arad, instanța care ar fi fost competentă să judece litigiul.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamantul și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamantul și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Mehedinți, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanței învestite, respectiv Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2022.