ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28.11.2022 și înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la:

În ședința publică din 15 mai 2023, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune disjungerea cererii formulată de reclamantul G. și formarea unu nou dosar înregistrat pe același complet 2 LM, în care părți sunt reclamantul, iar pârâți vor fi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă I. C. civ..J și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1187/2023 din 15 mai 2023, s-a admis excepția de necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, având totodată domiciliile în loc. Oradea, respectiv loc. Vașcău.

in materie de competență teritorială instanța a reținut incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanții din cauza de față trebuiau să sesizeze instanța competentă teritorial în funcție de domiciliul acestora – Tribunalul Bihor, respectiv în funcție de locul de muncă – Tribunalul Bihor.

După redarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., instanța a reținut că, în cazul reclamanților, care au calitatea de procurori, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) si 3 C. proc. civ. întrucât textul de lege prevede foarte clar că judecătorul/procurorul/grefierul, trebuie să aibă calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, or cauza este de competenta tribunalului, instanță la care aceștia nu își desfășură activitatea, tribunalul fiind totodată instanta superioară față de cea la care aceștia își desfășoară activitatea.

Dată fiind această calitate, instanța reține că reclamanților nu li se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., cauza nefiind de competența instanței pe lângă care funcționează sau a unei instanțe inferioare.

Totodată, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. deoarece acțiunea nu se îndreaptă împotriva unor instanțe judecătorești, astfel cum prevede art. 127, alin. (2) indice 1 C. proc. civ., pentru a se aprecia că în cauză s-ar face aplicarea art. 127, alin. (2) C. proc. civ., pârâți fiind unități de parchet care nu au în competență soluționarea de litigii specifice dreptului muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1112/LM/2023 din 27 noiembrie 2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanți; a fost declinată în favoarea Tribunalului Cluj competența de soluționare a cauzei; totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că reclamanții, care aveau la data formulării cererii calitatea de procurori în cadrul Judecătoriei Oradea și respectiv în cadrul Tribunalului Bihor și au domiciliul în Oradea, au formulat o acțiune prin care au solicitat obligarea angajatorului lor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la recalcularea și plata efectivă a mai multe drepturi salariale, apreciate de ei ca fiind datorate.

Reclamanții, cunoscând prevederile art. 127 alin. (1) și art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ., au optat pentru a introduce această acțiune la Tribunalul Cluj.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 59 noul C. proc. civ., având în vedere că pretențiile ce fac obiectul litigiului au aceeași cauză și între ele există o strânsă legătură, în condițiile în care se pretinde acordarea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente la același nivel, în temeiul acelorași dispoziții legale și în raport de aceeași situație de fapt.

În același timp instanța a reținut faptul că reclamantul E. la momentul introducerii acțiunii (28.11.2022), avea calitatea de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, și își desfășura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 416/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru procurori, reclamantul fiind transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, începând cu data de 02.03.2022.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în vigoare la momentul depunerii cererii "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiași articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar sau grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a uneia inferioare, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța/parchetul la care își desfășoară activitatea.

Tot astfel, potrivit art. 127 alin. (2) indice 1 noul C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Deși acest articol are titlul "competența facultativă", în realitate, dispozițiile acestui articol nu sunt facultative, ci imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

De altfel din conținutul articolului anterior enunțat rezultă că legiuitorul a dorit să asigure prin acest text o garanție a imparțialității și a aparenței de imparțialitate, protejate și de art. 6 CEDO.

Relevante în cauză sunt și considerentele Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv: " 81. Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcționează atât procurori, cât și grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier".

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții A., B., C., D., F. - procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv E. procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, au învestit Tribunalul Cluj cu un conflict de muncă, pârâți fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 59 C. proc. civ., iar competența de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție reclamanții își au domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Bihor.

Cu toate acestea, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Alin. (3) al aceluiași articol extinde aplicabilitatea acestei norme și în cazul procurorilor. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în considerentele Deciziei nr. 7/2016 arătând că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înțeleasă ca referindu-se și la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1) al aceluiași text de lege.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competență teritorială, care stabilesc un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care/pe lângă care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competența instanței respective ori a uneia inferioare ei.

Totodată, norma legală instituie un caz de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

Cum conflictul de muncă dedus judecății ar fi trebuit, potrivit regulilor de drept comun, să revină spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, Înalta Curte subliniază că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se opun unei asemenea învestiri, atât timp cât unul dintre reclamanți își defășoară activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Bihor, aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Oradea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.