ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 645/2025

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei mai sus menționate, a formulat contestație în anulare A., invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorul arată că instanța a respins recursul ca nefondat, deși soluția legală și temeinică a fi fost cea de admitere a căii de atac și de a se dispune continuarea judecății apelului, suspendat în mod abuziv de instanța de apel.

Contestatorul apreciază că această eroare juridică este consecința imixtiunii factorului politico-economic, într-o cauză ce are ca obiect o sumă considerabilă.

Contestatorul mai arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de nelegalitate pe care l-a invocat.

În concluzie, contestatorul a solicitat desființarea deciziei atacate, iar pe fond să se dispună continuarea judecății dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Craiova, deoarece a complinit toate lipsurile cererii de apel, astfel cum a solicitat instanța.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2025, s-a dispus amânarea judecății cauzei în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu intimata B., PRIN CURATOR SPECIAL C. și pentru atașarea dosarului necesar soluționării cererii, fiind fixat termen de judecată la 26 martie 2025.

Înalta Curte, examinând contestația în anulare, urmează să o respingă, motivat de următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv, când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Înalta Curte arată că în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de eroare materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

În susținerea cererii, contestatorul a arătat că a complinit lipsurile sesizate de instanța de apel, astfel că se impunea ca recursul să fie admis, iar judecata cererii de apel să fie reluată.

Aspectele invocate nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei, în opinia contestatorului, nu a fost corectă.

Totodată, anularea hotărârii instanței de recurs pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: obiectul contestației este o hotărâre prin care instanța de recurs a respins recursul sau l-a admis în parte; necercetarea vreunuia dintre motivele de casare trebuie să fie rezultatul unei omisiuni a instanței de recurs; motivele de recurs omis a fi fost cercetate să fie cele care au fost invocate în termen.

Înalta Curte reține că, în susținerea recursului soluționat prin decizia nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, recurentul A. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a încadrat și a analizat motivele de recurs invocate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reținând că este criticată suspendarea judecății cauzei, deci aplicarea sancțiunii procedurale reglementate de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., caz particular de suspendare legală facultativă a judecății, subordonat condiției culpei reclamantului.

Instanța de recurs a reținut că recurentul a criticat întreruperea judecății cauzei, afirmând că și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de curtea de apel și a analizat motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nepronunțarea instanței de recurs asupra unui motiv de casare presupune completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, ipoteză nerealizată în cauză, căci, așa cum rezultă din decizia ce formează obiectul prezentei contestații în anulare, instanța de control judiciar a analizat motivul de recurs invocat de recurent, arătând de ce acesta este nefondat.

În realitate, contestatorul invocă nelegalitatea hotărârii date în recurs, or, instanța învestită cu soluționarea unei contestații în anulare nu exercită un control de legalitate a deciziei atacate și nici nu cenzurează modul în care instanța de recurs, analizând motivele de casare, a răspuns acestora.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1855 din 16 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2025.