ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1121/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 52 din 9 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de A., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu B. S.R.L. și C., în calitate de pârâți, având ca obiect acțiune în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

La termenul de la 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a apreciat necesar a se emite adresă către apelanta reclamantă cu mențiunea ca aceasta să indice în mod expres persoanele pe care a înțeles să le cheme în judecată în calitate de pârât, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei conform art. 242 C. proc. civ.

La termenul de la 10 ianuarie 2023, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina apelantei reclamante A., prin neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea judecării apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea transmisă prin poștă electronică la 11 ianuarie 2023 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 12 ianuarie 2023, apelanta reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a apreciat că se impune menținerea măsurii suspendării dispuse prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2023, întrucât apelanta reclamantă nu a răspuns solicitărilor instanței, respectiv aceea de a indica în mod expres persoanele pe care a înțeles să le cheme în judecată în calitate de pârât, menționând în continuare cu titlu generic că înțelege să cheme în judecată pe moștenitorul defunctului D..

Împotriva încheierilor din 10 ianuarie și 7 martie 2023, A. a formulat recurs, recursul formulat împotriva încheierii din 10 ianuarie 2023, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2023, iar recursul formulat împotriva încheierii din 7 martie 2023, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021**/a2.

Dosarul nr. x/2023 a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2014 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dosarul nr. x/2021 a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2260 din 1 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul respingerii acestora.

La 8 noiembrie 2023 s-a întocmit referat conform căruia s-a constatat că nu s-a solicitat repunerea cauzei pe rol și s-a dispus fixarea unui termen de judecată la 5 decembrie 2023, pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării sau se impune a se verifica termenul de perimare în baza art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 589/2023 din 5 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a constatat perimat apelul declarat de A., împotriva sentinței nr. 52 din 9 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și repunerea pe rol a apelului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2024.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că au fost încălcate dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2), art. 417 și art. 418 alin. (3) C. proc. civ. deoarece cererea de apel a rămas în nelucrare din motive imputabile instanței pentru ca aceasta ar fi încurcat cererile de recurs formulate de parte împotriva încheierii de ședință din 10 ianuarie 2023, respectiv din 7 martie 2023. Arată că recursul formulat la 29 ianuarie 2023 împotriva încheierii din 10 ianuarie 2023 nu a fost înaintat instanței supreme. Consideră că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 19 iunie 2023 și este o cerere de precizare a recursului formulat împotriva încheierii din 7 martie 2023, prin care recurenta a indicat cine sunt moștenitorii doctorului D.. Arată că anterior datei de împlinire a termenului de perimare a formulat o cerere de precizare și două cereri de recurs, prin care a dovedit stăruința în continuarea judecății apelului.

Recurenta a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, față de faptul că recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, instanța supremă reține că argumentele invocate pot fi examinate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

Conform acestor dispoziții, casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2), art. 417 și art. 418 alin. (3) C. proc. civ., constatând că normele de procedură au fost corect aplicate.

Astfel, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Instanța supremă notează că prin încheierea de ședință de la 10 ianuarie 2023, judecata apelului formulat în dosarul nr. x/2021 a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. deoarece recurenta nu s-a conformat obligației de a indica în mod expres persoanele cu care a înțeles să se judece, pusă în sarcina sa prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2022. Se constată că reclamanta fusese înștiințată despre această obligație astfel cum rezultă din adresa aflată la dosarul de apel.

Înalta Curte constată că măsura suspendării a fost menținută prin încheierea din 7 martie 2023 deoarece, deși a formulat cerere de repunere pe rol, recurenta nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile învederate de instanță, indicând în mod generic că înțelege să se judece, între alții, cu moștenitorul defunctului D..

Cursul perimării poate fi întrerupt conform art. 417 C. proc. civ., "prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului" sau suspendat, potrivit art. 418 alin. (1) din același cod, "cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413 (…) dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Instanța supremă reține că este corect raționamentul curții de apel în sensul că vreme de 6 luni de la data suspendării judecății, autoarea demersului judiciar nu a manifestat diligența necesară pentru a demonstra instanței că stăruie în judecarea apelului întrucât cererea de repunere pe rol formulată la 11 ianuarie 2023 a fost respinsă, partea persistând în conduita culpabilă de a ignora dispozițiile instanței privind regularizarea cererii de apel. Așa fiind, nu se poate reține că termenul de perimare a fost întrerupt sau suspendat, astfel cum susține recurenta prin cererea de precizare depusă la 19 iunie 2023, întrucât acest înscris nu a fost depus în dosarul de apel, ci în dosarul nr. x/2021, ce a avut ca obiect recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 7 martie 2023.

Perimarea este o sancțiunea procedurală care intervine de drept în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 589/2023 din 5 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 589/2023 din 5 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.