ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 636/2025

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 alin. (2) și art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, A. a declarat recurs, arătând că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, ulterior comunicării încheierii atacate.

La 29 mai 2024, recurentul a depus la dosar motivele recursului, arătând că instanța, pronunțându-se în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

O altă critică de nelegalitate vizează faptul că prin Regulamentul de Ordine Interioară H.C.S.M. nr. 1375/2015 s-a stabilit ca, în situația în care într-o cauză civilă se invocă excepția de neconstituționalitate a unui text legal, se va forma dosar asociat, în care se dă posibilitatea părților să participe și să își exprime punctul de vedere. Potrivit recurentului, excepțiile invocate nu au fost comunicate tuturor părților din dosar, iar comunicarea trebuia să se realizeze conform prevederilor Regulamentului nr. 1848/2020.

Mai invocă recurentul faptul că, deși instanța a apreciat că excepția invocată nu interferează cu litigiul dedus judecății și că soluția pe care partea preconizează a o obține de la instanța de contencios constituțional nu are aptitudinea de a influența soluționarea cererii de strămutare, dispoziția legală nu garantează faptul că instanța analizează motivele invocate de petent în solicitarea strămutării cauzei, din moment ce soluția dată în cauză nu este motivată.

Sub un ultim aspect, recurentul arată că cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește condițiile pentru a fi considerată admisibilă.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, aceștia nu au formulat întâmpinări.

Prin încheierea din 12 iunie 2024, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol la 26 martie 2025.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 12 iunie 2024.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 12 iunie 2024, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, față de data de 26 martie 2025.

În raport de aceste considerente, urmează să se constate perimat recursul declarat în cauză, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 mai 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2025.