ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 martie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 13 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, a solicitat anularea deciziei nr. 301202 din 7 februarie 2022, obligarea pârâtei să valorifice veniturile atestate de angajatorul Casa Națională de Pensii Publice prin adeverința x din 25 ianuarie 2022, aferente perioadei 1 martie 2019 - 2 octombrie 2020, emiterea unei noi decizii de pensie și obligarea pârâtei la plata diferențelor rezultate, precum și a daunelor morale în sumă de 5.000 RON.
Prin sentința civilă nr. 5371/2022 din 7 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel, a cărui perimare s-a constatat prin decizia nr. 136 din 12 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
La 12 februarie 2024, reclamantul A. a formulat recurs împotriva acestei decizii.
Prin încheierea din 11 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La 3 februarie 2025 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării a unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.
Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de instanță.
Potrivit art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
De asemenea, conform art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea are nu doar un rol sancționator, ci și natura juridică a unei prezumții de desistare care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Aceasta operează de drept în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., constând în rămânerea cauzei în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, termen care începe să curgă de la data ultimului act de procedură care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind determinat în cauză de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Astfel, Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 11 iunie 2024, comunicată recurentului la data de 25 iulie 2024, fără a fi urmată de niciun act de procedură în vederea continuării judecății, termenul de perimare împlinindu-se la 11 decembrie 2024.
Totodată, se reține că de la momentul dispunerii suspendării, respectiv 11 iunie 2024, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părții, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere, în sensul îndeplinirii de către părți a unui act de procedură în vederea judecării procesului ori de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417-418 C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 12 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 136 din 12 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.