ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 606/2025

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, la 15 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente mai multor debite evidențiate în cuprinsul facturilor menționate în tabelul anexat cererii, penalități care au fost calculate prin raportare la durata întârzierilor pe care pârâta le-a înregistrat la plata fiecărei facturi în parte, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 143.367 RON, reprezentând dobânda legală aferentă mai multor debite evidențiate în cuprinsul mai multor facturi menționate în tabelul anexat cererii, dobândă legală care a fost calculată prin raportare la durata întârzierilor pe care pârâta le-a înregistrat la plata fiecărei facturi în parte. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.178, art. 1.186 alin. (1), art. 1.272 alin. (1) și ale art. 1.535 alin. (1) C. civ. Prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2019, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis excepția puterii de lucru judecat, invocată de aceeași parte, a respins capătul de cerere formulat de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., privind obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, reprezentând penalități de întârziere și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente facturilor cu scadență anterioară datei de 15 octombrie 2015. Prin sentința civilă nr. 640 din 8 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la dobânda legală aferentă debitelor cu scadență anterioară datei de 15 octombrie 2015 și a fost respinsă acțiunea cu privire la aceste pretenții. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AEM S.A. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150.168,36 RON, reprezentând dobânda legală aferentă facturilor emise în perioada 14 octombrie 2015 - 1 decembrie 2016. A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 4.108,37 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de reduceri, corespunzător capătului de cerere admis. A mai fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, iar cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 20.664,79 RON, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestor hotărâri părțile au formulat apel. Prin decizia civilă nr. 319 din 14 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, au fost admise apelurile declarate de reclamantă și de pârâtă, fiind anulate hotărârile atacate, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat, sub nr. x/2018*, pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, iar prin sentința civilă nr. 275 din 24 mai 2022, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la dobânda legală aferentă debitelor cu scadență anterioară datei de 15 octombrie 2015 și s-a respins acțiunea cu privire la aceste pretenții. S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AEM S.A., pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 150.168,36 RON, reprezentând dobânda legală aferentă facturilor emise în perioada 14 octombrie 2015 - 1 decembrie 2016, a sumei de 4.108,37 RON, reprezentând cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de reduceri, corespunzător capătului de cerere admis, și a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert. S-a respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe părțile au declarat apel, cale de atac ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 654/A din 7 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a deciziei recurate, admiterea apelului exercitat de aceasta, schimbarea sentinței civile atacate și, în consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 4.616.814,33 RON, cu titlu de penalități de întârziere. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâta AEM S.A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, reținând cauza spre rejudecare, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul exonerării acesteia de la plata cheltuielilor de judecată. Aceeași parte a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului reclamantei. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 3 octombrie 2023, instanța supremă a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. La 19 octombrie 2023 recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând respingerea excepției nulității recursului, întrucât criticile formulate prin cererea de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin încheierea din 6 februarie 2024 au fost admise în principiu recursurile, stabilindu-se termen de judecată cu citarea părților în ședință publică, pentru când a fost prorogată discutarea excepției nulității recursurilor. La 8 aprilie 2024 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus precizări, prin care a învederat că împotriva recurentei-pârâte AEM S.A. s-a deschis procedura insolvenței, ceea ce presupune citarea acesteia prin administratorul judiciar provizoriu desemnat să o reprezinte, precum și suspendarea judecății recursurilor, în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014. Prin încheierea din 9 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării recurentei-pârâte, prin administrator judiciar provizoriu B.., căruia i s-a pus în vedere să precizeze, până la următorul termen de judecată, dacă înțelege să își însușească recursul declarat de societate. Prin încheierea din 11 iunie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că prin sentința civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei AEM S.A. Având în vedere referatul întocmit la 24 februarie 2025, prin care s-a arătat că sentința civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a rămas definitivă, prin neapelare, s-a fixat termen de judecată astăzi pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare în raport cu situația juridică a recurentei-pârâte.

Examinând cu prioritate incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală referitoare la încetarea judecății recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Potrivit art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează." Din interpretarea normei legale evocate anterior rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, când acțiunea judiciară încetează. În cauză, sentința civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, prin care Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare AEM S.A., a rămas definitivă, la 2 aprilie 2024, deoarece nu a fost atacată cu apel. Astfel, întrucât litigiul se află în etapa procesuală a recursului declarat de reclamantă, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare având ca obiect pretenții, constând în satisfacerea unei creanțe asupra patrimoniului societății pârâte aflate în insolvență, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, urmează să înceteze judecata recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 654/A din 7 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Cu privire la recursul declarat de pârâta AEM S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să îl anuleze, pentru următoarele considerente: În cauză, pârâta AEM S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 654/A din 7 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. La 8 aprilie 2024 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar precizări, arătând că, prin sentința civilă nr. 268 din 14 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei-pârâte AEM S.A., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență B.. Această sentință a rămas definitivă la 2 aprilie 2024, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât nu s-a exercitat calea de atac a apelului. La termenul din 9 aprilie 2024, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării recurentei-pârâte AEM S.A., prin administrator judiciar provizoriu B.., conform art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să își însușească recursul declarat de societate. Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că administratorul judiciar al recurentei-pârâte, legal citat, nu a exprimat nicio poziție procesuală privind calea extraordinară de atac exercitată de societatea aflată în insolvență. De asemenea, se reține că prin încheierea din 12 septembrie 2024 a Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, a fost confirmat, în calitate de administrator judiciar al societății AEM S.A., consorțiul compus din practicienii în insolvență B.. și C.., care au fost citați pentru termenul de judecată de astăzi. Conform dispozițiilor art. 80 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară." Potrivit art. 57 alin. (4) C. proc. civ., "Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile", acestea putând fi confirmate în baza aceluiași temei legal, în cadrul unui termen de judecată acordat de instanță în acest scop, în caz contrar urmând a se dispune anularea lui, în temeiul alin. (5) al aceluiași articol. Astfel, în procesele în care societatea supusă procedurii insolvenței figurează ca parte reprezentarea legală a acesteia are loc prin administratorul judiciar provizoriu sau confirmat, constituind, totodată, o condiție a capacității procesuale pentru exercitarea drepturilor procedurale înaintea instanțelor judecătorești, inclusiv dreptul de a formula căi de atac. Transpunând aceste considerații de ordin teoretic la situația din cauză, Înalta Curte constată că, odată cu pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic a desemnat B.., în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei AEM S.A., dobândind, astfel, calitatea de reprezentant legal al societății, care îi conferă dreptul de a formula acțiuni și de a o reprezenta în fața instanțelor de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2014. Ulterior, consorțiul compus din practicienii în insolvență B.. și C.. a fost confirmat în calitate de administrator judiciar. Totodată, se reține că la termenul din 9 aprilie 2024, în temeiul art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus citarea administratorului judiciar al societății pârâte, în calitate de reprezentant legal, cu mențiunea de a preciza dacă își însușește recursul declarat de pârâta AEM S.A. Având în vedere dispozițiile legale evocate și întrucât administratorul judiciar al pârâtei nu și-a exprimat poziția procesuală în sensul însușirii recursului declarat de societatea AEM S.A., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), urmează să anuleze recursul declarat de pârâtă împotriva aceleiași decizii pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu.