ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 475/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la 18 decembrie 2023, sub nr. x/2023, A. "B." - IFN a solicitat, în contradictoriu cu C., anularea deciziei civile nr. 854 din 4 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2022. Revizuenta a susținut, în esență, că această decizie este potrivnică sentinței civile nr. 730 din 27 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cerere de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 106 din 26 februarie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 854 din 4 decembrie 2023 și a obligat revizuenta A. "B." - IFN la plata către intimata C., cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A. "B." - IFN, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în ceea ce privește soluția aferentă motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că prin decizia nr. 854 din 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Bacău a menținut soluția pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022 prin care a fost admisă în parte contestația completată în sensul anulării deciziei de concediere nr. 3 din 31 mai 2022 emise de recurentă și a dispus reintegrarea intimatei C.. Mai arată că prin sentința civilă nr. 730 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Bacău a completat dispozitivul sentinței nr. 261 din 4 aprilie 2023, atacată cu apel, în sensul respingerii capătului I de cerere prin care se solicita constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 3 din 31 mai 2022.

În opinia recurentei, cele două hotărâri prezintă aspecte de contrarietate întrucât una dintre ele admite capătul de cerere vizând reintegrarea contestatoarei, iar cealaltă respinge capătul principal de cerere și menține soluția privind capetele accesorii. Aceeași parte susține că cele două instanțe nu au reținut același tip de nulitate în sensul că instanța de apel se referă la nulitatea relativă avută în vedere de tribunal, iar instanța care a dispus completarea se referă la nulitatea absolută. Precizează că prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de concediere în temeiul dispozițiilor art. 76 și art. 78 Codul muncii, dar Curtea de Apel Bacău, în mod indirect, s-a pronunțat asupra unei nulități relative, fără a fi fost pusă în discuție recalificarea obiectului acțiunii.

Recurenta-revizuentă consideră că este greșită statuarea curții de apel în sensul respingerii cererii de revizuire pe motiv că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat întrucât cele două hotărâri au fost pronunțate în același dosar. Apreciază că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ.. Susține că au fost încălcate și prevederile art. 471 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că instanța de revizuire a refuzat să soluționeze excepția nulității absolute a deciziei nr. 854 din 4 decembrie 2023. Recurenta arată că, în mod greșit, tribunalul a înaintat apelul instanței superioare în condițiile în care se formulase deja cererea de completare de dispozitiv, iar apelul privind fondul cauzei a fost soluționat înainte de a expira termenul de apel împotriva soluției prin care s-a dispus completarea dispozitivului. Invocă și nerespectarea art. 174 pct. 2, art. 175 pct. 1, art. 176 pct. 4 și 6 și art. 178 pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că, față de prevederile art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ., recursul formulat de revizuentă privește exclusiv soluția de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât numai această soluție este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Așa fiind, Înalta Curte nu va examina susținerile referitoare la pretinsa lipsa de analiză a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute sau modificare a obiectului cererii de chemare în judecată deoarece acestea au fost deja cercetate de instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și au fost respinse în mod definitiv.

Deși autoarea căii de atac invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din același cod, nu formulează critici care să fundamenteze încălcarea autorității de lucru judecat de către curtea de apel, raportat la decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire.

Criticile recurentei se circumscriu, în esență, greșitei soluționări de către curtea de apel a demersului prin care s-a adus în atenția instanței existența caracterului potrivnic al deciziei nr. 106 din 26 februarie 2024 a Curții de Apel Bacău cu sentința nr. 730 din 27 noiembrie 2023 a Tribunalului Bacău, în cadrul determinat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Instanța supremă va înlătura criticile de mai sus, circumscrise motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece soluția curții de apel nu încalcă normele de procedură sancționate cu nulitatea.

În mod corect a reținut curtea de apel că încălcarea autorității de lucru judecat nu poate privi hotărârile pronunțate în același dosar. În speță, recurenta susține că decizia nr. 854 din 4 decembrie 2023, prin care Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul declarat împotriva sentinței nr. 261 din 4 aprilie 2023 a Tribunalului Bacău, pronunțate în dosarul nr. x/2022, este contrară sentinței nr. 730 din 27 noiembrie 2023, prin care Tribunalul Bacău a dispus completarea celei din urmă sentințe, în dosarul nr. x/2022.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, situație în care executarea sau efectele hotărârilor devin imposibile ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă. Depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Conform prevederilor art. 444 alin. (2) raportat la art. 443 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a dispus completarea se atașează hotărârii al cărei dispozitiv l-a completat astfel că nu se poate reține că dosarul ce a avut ca obiect soluționarea apelului și dosarul prin care s-a admis cererea de completare sunt dosare diferite. Efectul admiterii cererii de completare este alinierea dispozitivului sentinței la considerentele acesteia prin indicarea expresă a soluției de respingere a capătului privind constatarea nulității absolute a deciziei de concediere, asupra căruia tribunalul nu se pronunțase. Instanța nu a fost învestită cu analiza unei noi cereri de chemare în judecată, care ar fi putut genera o rezolvare contrară a aceleiași chestiuni litigioase.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă A. "B."- IFN împotriva deciziei civile nr. 106 din 26 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Față de soluția de respingere a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-revizuentă A. "B."- IFN la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. "B."- IFN împotriva deciziei civile nr. 106 din 26 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă recurenta-revizuentă A. "B."- IFN la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.