ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2464/2024

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția I civilă, în data de 15 decembrie 2023, sub nr. x/2023, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 779 din 22 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, invocând ca și temei în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 132 din 15 martie 2024, Curtea de Apel Bacău – secția I civilă a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău și a declinat, în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

A respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenții B. și A., împotriva deciziei civile nr. 779/22.11.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata C..

A obligat revizuenții să achite intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat redus.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă, în data de 24 aprilie 2024.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenta a învederat că recursul vizează plata cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, întrucât, în mod nejustificat, Curtea de Apel Bacău a dispus reducerea onorariului de avocat de la suma de 1500 RON la suma de 500 RON, în condițiile în care suma solicitată a fost pe deplin justificată și în concordanță cu onorariile minimale recomandate de UNBR.

În data de 31 mai 2024, intimații B. și A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului, întrucât cererea nu respectă prevederile art. 486 lit. a) și b) C. proc. civ. și nu este motivată în drept.

În data de 28 octombrie 2024, intimații au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor constând în onorariu avocat, fără a depune dovezi.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd că "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separate."

Din analiza dispozițiilor art. 489 C. proc. civ. reiese că sancțiunea nulității va interveni atunci când recursul nu a fost motivat în termenul legal, dar și atunci când, deși motivat, criticile expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Altfel spus, textul legal nu sancționează cu nulitatea greșita indicare formală a motivului de nelegalitate, ci ceea ce prezintă relevanță este dezvoltarea criticilor formulate și măsura în care acestea se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, dat fiind faptul că este vorba despre o cale de atac extraordinară, motivele invocate trebuie să vizeze exclusiv aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, nu și aspecte privind netemeinicia acesteia.

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că formulează recurs doar cu privire la cheltuielile de judecată, fiind nemulțumită de reducerea onorariului de avocat de la suma de 1500 RON la 500 RON, cu toate că suma a fost justificată și în acord cu prevederile UNBR.

Înalta Curte constată, raportat la conținutul cererii de recurs, că recurenta nu a criticat soluția instanței sub aspectul temeiurilor juridice aplicate și care au dus la obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, motiv pentru care afirmațiile relative la cuantumul cheltuielilor de judecată nu constituie critici concrete de nelegalitate cu privire la maniera în care instanța de apel a interpretat ori a aplicat prevederile legale în materie.

Totodată, se reține că aspectele decelate prin cererea de recurs reprezintă chestiuni de temeinicie, și nu de legalitate, astfel că nu se încadrează în motivele de recurs expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În același sens, prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul de recurs în interesul legii, s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În considerente, s-a reținut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții, respectiv că presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în analiza sa, judecătorul trebuind să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

Prin urmare, fiind vorba, așadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, sens în care nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În raport cu statuările din cuprinsul deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie conform dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., criticile recurentei sunt lovite de nulitate date fiind dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului declarat de recurentă, invocată din oficiu, și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză.

În raport cu soluția pronunțată, Înalta Curte nu poate admite solicitarea intimaților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, întrucât aceștia nu au depus dovezi în acest sens, astfel cum prevede art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta C. "Bicazul" împotriva deciziei civile nr. 132/2024 din 15 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.