ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 473/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra perimării recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență, Litigii cu Profesioniști și Societăți s-a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 996 din 28 septembrie 2023 a Tribunalului Constanța.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta A. S.R.L., cu precizarea că nu a putut indica motivele de fapt și de drept întrucât încheierea atacată nu îi fusese comunicată.

La termenul de la 22 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților și având în vedere că acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Potrivit referatului din 15 ianuarie 2025 întocmit conform dispozițiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022 a fost verificat stadiul dosarului și s-a stabilit termen la 5 martie 2025, în vederea discutării perimării.

Analizând cu prioritate excepția perimării recursului, față de dispozițiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Instanța supremă constată că judecata cauzei a fost suspendată la 22 mai 2024 întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (2) C. proc. civ. s-a împlinit la 22 noiembrie 2024 și este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.

Ca urmare, între data suspendării judecării cauzei prin încheierea de ședință din 22 mai 2024 și data de 22 noiembrie 2024 a existat o perioadă de 6 luni în timpul căreia părțile nu au îndeplinit niciun act de procedură și nu au intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.

Sancțiunea perimării intervine de drept și are ca efect desființarea actelor de procedură îndeplinite până la data împlinirii termenului prevăzut de lege, dar și a actelor întocmite ulterior.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.