ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună: constatând faptul că, prin Hotărârea AGA a societății comerciale C.. nr. 1/02.08.2018, reclamantul a cesionat pârâtului părțile sociale pe care le deținea la valoarea nominală a acestora, să fie obligat pârâtul la plata prețului aferent vânzării în cuantum de 1.149.200 RON. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 23/COM/2022 pronunțată la 01.04.2022, Tribunalul Alba a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 596/2023 din 13.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 23/COM/2022 pronunțată la 01.04.2022 de Tribunalul Alba.

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac susține că prin decizia pronunțată instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În acest sens, recurentul susține că în mod greșit a reținut instanța de apel că nelegala îndeplinire a procedurii de citare ar putea fi invocată doar de partea care justifică un interes, respectiv persoana nelegal citată și că această neregularitate ar putea fi complinită de către instanță. Contrar reținerilor instanței, arată recurentul, nelegala citare a lui B.. nu a fost invocată prin raportare la soluționarea cauzei, ci, față de toate actele de procedură întocmite de instanță după data de 19.10.2021, dată la care B.., decedat la acel moment, a fost citat în vederea repunerii cauzei pe rol.

Totodată, recurentul susține că un alt aspect reținut greșit de către instanță o reprezintă interpretarea eronată a dispozițiilor art. 153 și art. 175 alin. (2) C. proc. civ.. Potrivit recurentului, chiar dacă, nelegala citare atrage o nulitate condiționată de existența unei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., vătămarea este prezumată, partea interesantă putând face dovada contrară. Or, susține recurentul, în prezenta speță nu s-a realizat dovada contrară de către partea interesată, iar citarea pârâtului decedat B.. pe tot parcursul procedurii urmate la instanța de fond după data de 19.10.2021 a fost nelegală, iar vătămarea prezumată nu a fost acoperită în fața instanței de fond.

De asemenea, recurentul susține că prin realizarea citării în această modalitate a suferit și acesta o vătămare, ținând cont de actele procedurale îndeplinite în numele părții decedate, acte procedurale care au prelungit soluționarea cauzei și care au constat inclusiv în mijloace de probă ce au caracter intuitu personae cum este cazul interogatoriului.

Sub un alt aspect recurentul susține că, instanța de apel, deși în motivarea hotărârii reține că îndeplinirea oricăror acte de procedură de cel care nu are capacitate de folosință atrage nulitatea absolută necondiționată a actelor procedurale respective, în cuprinsul considerentelor constată că în situația actelor de procedură îndeplinite împotriva unei părți ce nu are capacitate de folosință, sancțiunea anulării nu este una necondiționată, conform art. 176 C. proc. civ., iar desființarea actelor de procedură fiind permisă doar în condițiile art. 175 C. proc. civ.. Potrivit recurentului, această concluzie a instanței este întemeiată pe o interpretare greșită a normelor de drept incidente în cauză. Totodată, recurentul consideră că prin interpretarea dată prevederilor art. 176 C. proc. civ., instanța de apel nu doar că a adăugat la lege, însă a modificat scopul și conținutul acestui text de lege.

De asemenea, autorul recursului arată că de la data repunerii pe rol a cauzei, respectiv de la data de 19.10.2021, în numele pârâtului decedat B.. au fost îndeplinite acte de procedură ce constau în: cererea de amânare în vederea angajării unui apărător și administrării interogatoriului în 07.01.2022, cerere de amânare justificată de faptul că pârâtul ar fi fost plecat din țară în 22.02.2022, răspuns la interogatoriu în 14.03.2022, concluzii scrise depuse prin intermediul apărătorului ales al acestuia. În opinia recurentului, toate aceste acte de procedură sunt nule absolut, iar hotărârea care a fost pronunțată față de o persoană decedată ar trebui să fie lovită de nulitate absolută, conchide autorul recursului.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul arată că soluția de respingere a apelului este nelegală, fiind bazată în mod exclusiv pe reținerea puterii de lucru judecat în baza considerentului expus în decizia nr. 358/2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019. Autorul recursului susține că deși instanța reține dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., le aplică într-un mod eronat.

Sub acest aspect, recurentul-reclamant arată că până la pronunțarea hotărârii instanței de fond, nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, în forma puterii de lucru judecat, prin urmare, dispozițiile reținute de către instanță nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit recurentului, chiar dacă anumite considerente cuprinse în motivarea hotărârii se bucură de putere de lucru judecat, doar acele considerente pe care se întemeiază soluționarea cauzei pot dobândi acest statut. În continuare, recurentul-reclamant redă din motivele deciziei nr. 358/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 și arată că, în prezenta speță, considerentul reținut în hotărârea recurată ca având putere de lucru judecat nu face parte dintre acelea pe care s-a întemeiat decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 358/2021. Mai arată recurentul că, obiectul acțiunii introductive în dosarul nr. x/2019 a fost constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1/02.08.201, iar motivele invocate în cuprinsul acelei acțiuni se refereau la eroarea esențială la încheierea actului, la lipsa consimțământului la adoptarea hotărârii, la falsul cu privire la semnătură și dol. Or, susține recurentul, în respectivul litigiu, instanța a constatat că orice alte susțineri referitoare la eroarea esențială care ar atrage anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1/2018 și nu constatarea nulității absolute ale acesteia, sunt neîntemeiate. Așadar, acel considerent care viza modalitatea de interpretare a articolelor hotărârii Adunării Generale a Asociaților a stat la baza respingerii căii de atac în respectivul dosar, conchide recurentul. De altfel, mai arată recurentul, în cadrul acțiunii din dosarul nr. x/2019 nu s-au discutat aspecte cu privire la interpretarea articolelor hotărârii Adunării Generale a Asociaților, tocmai pentru că ele nu vizau o nulitate absolută care să poată sta la baza petitului acțiunii introductive.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării recursului, excepția inadmisibilității, excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a respins excepțiile invocate și a admis în principiu recursul, fixând termen de judecată la 12 februarie 2025 cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat în esență că instanța de apel în mod eronat a reținut că în cauză nu ar fi existat un motiv de nulitate a hotărârii, având în vedere că întreaga procedură în fața primei instanțe s-a desfășurat, după data 19.10.2021, față de o persoană fără capacitate de folosință.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului.

Conform dispozițiilor art. 56 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile…actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută", iar potrivit dispozițiilor art. 35 C. civ., în cazul persoanei fizice, "capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia."

Astfel cum s-a reținut în doctrină, capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacității civile și presupune ca partea să fie în viață pe tot parcursul procesului. Interpretarea acestor norme impune concluzia că această condiție de exercițiu a dreptului la acțiune trebuie să subziste pe tot parcursul procesului.

Acesta întrucât scopul procesului civil este recunoașterea dreptului subiectiv sau al altei situații juridice deduse judecății, iar desfășurarea rațională și eficientă a judecății presupune ca protecția astfel acordată de organul jurisdicțional prin recunoașterea ori realizarea dreptului subiectiv sau a interesului legal protejat să producă un folos părții care a avut câștig de cauză, în sensul ca dispoziția instanței să poată fi pusă cu succes în executare de bună voie sau, în caz de opoziție, cu concursul forței coercitive a statului.

Potrivit art. 176 alin. (1) C. proc. civ., "nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor referitoare la capacitatea procesuală."

Așadar, instanța supremă reține că în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., capacitatea procesuală este o condiție de exercitare a acțiunii civile, iar lipsa capacității procesuale de folosință, atrage nulitatea actului de procedură îndeplinit de o persoană fără capacitate procesuală de folosință sau în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, așa cum rezultă din interpretarea art. 176 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Se observă din actele dosarului că intimatul B.. a decedat la data de 19.10.2021, anterior pronunțării sentinței instanței de fond la 1 aprilie 2022.

Instanța supremă constată că prin decizia recurată, instanța de apel, deși reține că îndeplinirea oricăror acte de procedură de cel care nu are capacitate de folosință atrage nulitatea absolută necondiționată a actelor procedurale respective, în mod eronat a constatat că în situația actelor de procedură îndeplinite împotriva unei părți ce nu are capacitate de folosință, sancțiunea anulării nu este una necondiționată.

Înalta Curte reține că raționamentul instanței de apel încălcă prevederile art. 176 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. civ.

Scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea nulității pentru lipsa capacității de folosință este salvgardarea unor principii fundamentale ale procesului civil - cel al contradictorialității și al dreptului la apărare.

În consecință, dacă partea a decedat pe parcursul cercetării judecătorești, dar anterior închiderii dezbaterilor, și acest lucru nu a fost adus la cunoștința instanței, hotărârea este nulă absolut.

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât judecata în primă instanță, cât și judecata apelului au avut loc cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de art. 56 alin. (3) și art. 176 alin. (1) C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Întrucât a fost găsit întemeiat motivul de casare privind încălcarea normelor de procedură sancționată cu nulitatea, cu efectul desființării hotărârilor pronunțate în cauză și reluării judecății în fața primei instanțe, conform art. 501 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., devine inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 596/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, va casa decizia recurată și sentința nr. 23/COM/2022 din 1 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Alba și trimite cauza spre o nouă judecată primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 596/2023 din 13 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și sentința nr. 23/COM/2022 din 1 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Alba și trimite cauza spre o nouă judecată primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2025.