ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.04.2021, pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.A., să se dispună obligarea pârâtei la plata către acesta a sumei de 188.100 RON, reprezentând diferență neplătită și cuvenită acestuia, aferentă indemnizației de membru în Consiliul de Administrație al pârâtei pe perioada 30 martie 2018 - 30 martie 2021; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate în temeiul art. 1489 alin. (1) teza a II-a C. civ., a Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești și în conformitate cu Circulara nr. 2 din 15 ianuarie 2021, nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 75 din 28.09.2023, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 108 din 29 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de către A., ca nefondat.

A. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și pe fond a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 108 din 29 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care s-a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de recurentul-reclamant A. având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de mandat încheiat în temeiul Legii nr. 31/1990.

Înalta Curte reține că prin cererea dedusă judecății, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, reprezentând indemnizație de membru în consiliul de administrație al societății B. S.A., stabilită prin Hotărârile Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 09.03.2015 și nr. 1 din 29.03.2019.

Așadar, având în vedrere că nivelul remunerației contestate de către recurent a fost stabilită prin cele două hotărâri ale Adunării Generale a Asociaților menționate anterior, Înalta Curte reține că pretențiile recurentului derivă din modul de interpretare și aplicare al acestor hotărâri, sens în care vor fi avute în vedere prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței", iar, potrivit art. 132 alin. (9) teza finală din același act normativ, "hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului."

Având în vedere că art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 prevede că hotărârea pronunțată în acțiunea în anulare a hotărârii adunării generale este supusă numai apelului, rezultă că decizia nr. 108 din 29 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității formulate prin întâmpinare și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 108 din 29 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 108 din 29 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.