ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13.04.2017 pe rolul Judecătriei Botoșani, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B.. și C. S.A. (fosta D.), a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani încasați abuziv, respectiv la recalcularea dobânzii și restituirea sumelor încasate abuziv.

Prin sentința civilă nr. 3195/17.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoșani a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B.. și C. S.A.

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei suma de 386,05 euro, cu titlu de dobânda încasată peste nivelul dobânzii contractuale de 7,20%, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății și până la data achitării efective.

A respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului.

Prin decizia civilă nr. 434A din 01 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., ca nefondat.

S-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă A.. S-a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a fost obligată apelanta-pârâtă C. S.A. la plata către apelanta reclamantă A. și a sumei de 1.814,18 EURO reprezentând diferența dintre suma asigurată și suma rămasă în sold de achitat la data intervenirii riscului asigurat, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data intervenirii riscului asigurat și până la data plății efective.

Prin decizia nr. 203 din 20.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost admisă excepția nulității recursurilor declarate de reclamanta A. și de pârâta C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 434A din 01 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 și s-au anulat recursurile ca nemotivate.

Împotriva aceste decizii, petenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând instanței să admită cererea de revizuire, să judece cauza pe fond în recurs împotriva sentinței nr. 434A/2020 din 01.10.2020, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2019, să schimbe în parte sentința și să oblige pârâta C. S.A. la restituirea sumelor achitate abuziv conform sentinței nr. 2 din 05.01.2016, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2012.

În motivare, în esență, revizuenta susține că instanța nu putea să mențină în dosar o clauză declarată abuzivă definitiv, anume clauza care instituie o dobândă de 7,5%, când dobânda este formată din Euribor la 6 luni plus marja băncii specificată în dosarul de credit, de 5 puncte procentuale.

Arată revizuenta că, repararea integrală a prejudiciului presupune, în afara restituirii tuturor sumelor menționate, achitate efectiv de revizuentă în mod nedatorat, și plata de către pârâte a dobânzii legale, calculată asupra acestor sume de la data plății sumelor nedatorate și până la data achitării efective, precum și actualizarea acestor sume efectiv plătite cu rata inflației.

Redând o serie de soluții jurisprudențiale, revizuenta menționează că nu înțelege de ce alte instanțe au obligat instituțiile bancare la repararea prejudiciului/restituirea sumelor încasate în baza unei clauze abuzive, în timp ce cererea revizuentei a fost respinsă .

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reține:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Textul legal citat stabilește competența soluționării cererii de revizuire fundamentate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competență ce revine instanței care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă.

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitatea conferită de lege să o retracteze.

În speță, revizuenta a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, susținând incidența motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Față de acest aspect, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 13.04.2017, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Botoșani.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Instanța supremă reține că, deși revizuenta, prin precizările depuse la dosarul cauzei, a expus o serie de considerente de ordin teoretic cu privire la motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu și-a structurat argumentele astfel încât să arate, în concret, care sunt hotărârile potrivnice, pronunțate în dosare diferite, a căror executare nu este posibilă.

De altfel, se constată că atât cererea de revizuire, cât și precizările la cererea de revizuire reprezintă o reluare identică a susținerilor revizuentei A. din cererea de recurs îndreptată împotriva deciziei nr. 434A/2020 din 01.10.2020, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2017, iar invocarea motivului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. a fost făcută în mod formal, pentru a atrage competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nemulțumirea revizuentei vizează de fapt considerentele hotărârii atacate și faptul că instanța de recurs, care a pronunțat decizia nr. 203 din 20 mai 2021, în dosar nr. x/2017, nu a soluționat calea de atac în favoarea revizuentei. Aceste critici nu pot face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care, așa cum s-a arătat, vizează alte aspecte.

Față de soluția ce se va pronunța în cauză, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă apreciază că nu se mai impune analiza excepției prematurității cererii de revizuire, invocată de intimata B..

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții de Apel Suceava competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 203 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.