ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29.04.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, așa cum a fost regularizată la data de 02.06.2020, reclamanta A. împreună cu alți 234 reclamanți, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., au solicitat instanței: să constate că activitățile desfășurate de reclamanți în cadrul societății pârâte de la data angajării fiecărui reclamant și până la data de 01.04.2001 sau până la data încetării raportului de muncă a fot prestată în condiții specifice grupei a II-a de muncă în proporție de 100%, să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești în forma și conținutul prevăzut în Anexa 14 la H.G. nr. 257/2011.

Prin sentința civilă nr. 3309/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea reclamanților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Prin decizia civilă nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., prin mandatar C..

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3309/11.05.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reține că decizia nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este o hotărâre pronunțată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A., prin mandatar C., împotriva deciziei nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar C., împotriva deciziei nr. 1428/2023 din 6 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.