ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 295/2025

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 20.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D. au solicitat instanței ca prin hotărârea care se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta E. S.A. să dispună constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a) și c), art. 7 lit. l), art. 7 ultimul paragraf și art. 9 lit. f), i), j) și art. 9 ultimul paragraf liniuțele 2 și 3 din Contractele de credit nr. x din 27.04.2006 și nr. x din 09.11.2007, precum și a clauzelor abuzive cuprinse în art. 4 și 5 din Actul Adițional nr. 1/14.09.2006, constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 1, art. 3, art. 4b2, art. 5.2 lit. b), art. 5.5, art. 6 lit. e), f), g), h), i), art. 7.1 lit. d), m), x), art. 7.2 lit. c), f), j), k), art. 8 lit. c), art. 9 lit. h), l), art. 9 ultimul paragraf, art. 10 paragraful 2, art. 12, art. 14, art. 18 lit. d) și e) din Contractul de credit RBD/M4U/Do169/270515 din 27.05.2015, înlăturarea din contracte a clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate necuvenit și a dobânzii legale aferente acestor sume, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 7248 din 31 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B., C. și D., ca neîntemeiată; a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 5 lit. c) din contractele de credit nr. x din 27.04.2006 și nr. x din 09.11.2007, sub aspectul modificării dobânzii în funcție de fluctuația dobânzilor pe piața bancară și a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 9 lit. l) din contractul de credit nr. x din 27.05.2015.

Împotriva acestei sentințe și încheierii de ședință din data de 17.10.2019 a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 3253 din 21.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a respins apelul formulat de A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2019 și sentinței civile nr. 248/31.10.2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II civilă ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 3253 din 21.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a declarat recurs A..

Prin încheierea pronunțată la 13 octombrie 2021, Curtea de apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de împrejurarea că la dosarul cauzei nu s-a depus listă cu numele și adresa moștenitorilor defunctei D., decedată la data de 16 august 2021.

Prin decizia civilă nr. 297 din 06 septembrie 2023, Curtea de apel București, secția a V-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de A..

Împotriva deciziei civile nr. 297 din 06 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Curtea de Apel București.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că prin încheierea din 13.10.2021 a fost suspendată de drept judecarea cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din cauza faptului că la data de 16 august 2021 a decedat intimata D.. Mai arată recurentul că la data de 15 iunie 2022 Curtea de Apel București a analizat din oficiu excepția perimării, pe care a respins-o cu motivarea că până la împlinirea termenului de opțiune succesorală, respectiv, 16 august 2022, acționează un impediment legal în ceea ce privește posibilitatea recurentului de a ieși din pasivitate. Astfel, arată recurentul, termenul de perimare începe să curgă după ce termenul de opțiune succesorală, prevăzut de art. 1103 C. civ., se împlinește.

În continuare, recurentul arată că la data de 23.08.2022, față de faptul că dreptul de opțiune succesorală nu a fost exercitat de nicio persoană, acesta a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului1 București o acțiune prin care a solicitat constatarea vacanței succesorale. Mai arată că prin sentința nr. 5827 din 06.06.2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și rămasă definitivă la data de 17.07.2023, s-a constatat că defuncta D. nu are nici un moștenitor legal sau testamentar și a fost stabilit ca unic moștenitor Municipiul București.

Recurentul susține că deși la data de 07.07.2023 a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, curtea de apel a admis la data de 06.09.2023 excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimat recursul.

Potrivit recurentului, decizia atacată este nelegală deoarece a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ.. În acest sens, autorul recursului susține că termenul de perimare nu s-a împlinit la 16 ianuarie 2023, contrar celor reținute de curtea de apel, deoarece începând cu data de 23.08.2022 a operat suspendarea termenului de perimare, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ.. Suspendarea termenului de perimare a durat până la data de 17.07.2023, când a rămas definitivă sentința nr. 5827/06.06.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, conchide recurentul.

Totodată, recurentul arată că a fost nevoit să apeleze la procedura vacanței succesorale pentru a introduce moștenitorii, ceea ce constituie un motiv temeinic care l-a împiedicat să stăruie în judecata recursului, termenul de perimare fiind astfel suspendat pe toată durata procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 Autorul recursului susține că procedura judiciară la care a apelat este prevăzută de lege, respectiv de dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 și are aceeași finalitate ca și procedura notarială.

În ceea ce privește instituția curatorului special prevăzută de art. 1136 C. civ., recurentul învederează că raportat la circumstanțele cauzei, nu s-ar fi putut aplica deoarece pe de o parte, nu existau active în patrimoniul succesoral care să acopere cheltuielile curatorului, iar pe de altă parte, numirea curatorului special de către notar era exclusă deoarece acțiunea care face obiectul prezentei cauze nu este îndreptată împotriva moștenirii defunctei.

În concluzie, recurentul susține că acțiunile acestuia de a demara procedura judiciară pentru constatarea vacanței succesorale imediat după expirarea termenului de opțiune succesorală, dovedește că nu a stat în pasivitate, iar fără demararea și finalizarea acestei proceduri nu se putea indica moștenitorul defunctei D. și nu se putea solicita reluarea judecății recursului.

În drept recurentul a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata F. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată la 12 februarie 2025, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recurentul-reclamant a invocat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a pronunțat hotărârea prin care a constatat perimată cererea, cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța supremă reține că susținerile recurentului-reclamant prin care arată că termenul de perimare nu s-a împlinit la 16 ianuarie 2023, deoarece începând cu data de 23.08.2022 a operat suspendarea termenului de perimare, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Instanța supremă reține că potrivit art. 416 C. proc. civ.: " (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. ", iar potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ.:

"Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Din prevederile legale enunțate rezultă că perimarea va putea fi dispusă în cazul constatării îndeplinirii anumitor condiții, respectiv: învestirea instanței cu o cerere care a declanșat o judecată în primă instanță sau într-o cale de atac, rămânerea cauzei în nelucrare pentru un termen de cel puțin 6 luni, lăsarea cauzei în nelucrare din motive imputabile părții.

Înalta Curte reține că în speță, din istoricul litigiului dedus judecății, rezultă că la data de 13.10.2021 a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că la data de 16 august 2021 a intervenit decesul intimatei D..

De asemenea, instanța supremă constată că prin încheierea din 15 iunie 2022, a fost respinsă excepția perimării, curtea de apel constatând că până la data împlinirii termenului de opțiune succesorală, operează un impediment legal în ceea ce privește ieșirea reclamantului din pasivitate.

Așadar, instanța supremă constată că în mod legal a reținut curtea de apel că termenul de perimare de 6 luni se impune a fi calculat în raport de data de 16.08.2022, dată la care s-a împlinit termenul de opțiune succesorală conform art. 1103 C. civ., sens în care, termenul de perimare s-a împlinit la data de 16.01.2023.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului, potrivit cărora de la 23.08.2022, până la 17.07.2023, când a rămas definitivă sentința nr. 5827/06.06.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr. x/2022, a operat suspendarea termenului de perimare, nu pot fi primite întrucât recurentul-reclamant nu a adus la cunoștință curții de apel despre demararea respectivului litigiu, situație în care pasivitatea acestuia a fost sancționată în mod corect prin perimarea cererii de recurs.

Instanța supremă reține că procesul civil este guvernat de reguli stricte ce ghidează fiecare etapă, părțile fiind obligate "să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", după cum prevede expres art. 10 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul în care părțile, cu precădere reclamantul, nu stăruie în judecată, după ce aceasta a fost suspendată, legiuitorul a prevăzut sancțiunea perimării, având în vedere lipsa unui interes legitim pentru judecată.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că decizia atacată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, Curtea de Apel București reținând în mod corect că prezentul dosar a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni de zile ulterior datei de 16.08.2022, perioadă în care nu a mai intervenit vreun motiv de întrerupere sau suspendare, sens în care în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 416 C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297 din 6 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă F. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.437,51 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 297 din 6 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă F. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.437,51 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.