ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249/2025

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 16 noiembrie 2020, reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., D. și E., prin reprezentant legal F., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârâții S.C. C. S.R.L. și D. să-i plătească suma de 600.000 RON, reprezentând dividendele aferente părților sociale deținute de defunctul G. la S.C. C. S.R.L., precum și cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul D. s-au invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 2 februarie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 903 din 27 aprilie 2022 a respins excepția prescripției.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu C. S.R.L., pe care a obligat-o la plata către moștenitorii testamentari cu titlu universal ai defunctului G. - respectiv reclamantul A. și pârâta E. - a sumei de 600.000 RON, iar către reclamant și a sumei de 21.714,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

C. S.R.L. a atacat cu apel atât sentința, cât și încheierea din 2 februarie 2022.

Prin decizia nr. 578 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L., fiind obligată apelanta la plata către intimatul A. a sumei de 2.943,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin decizia nr. 688 din 27 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578 din 5 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. prin reprezentant legal B. a formulat contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea deciziei atacate și, rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea motivului special de contestație în anulare invocat, a arătat că acesta se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, existența unei erori materiale și caracterul determinant al acestei erori.

În ceea ce privește existența unei erori materiale, arată că din motivarea deciziei atacate, rezultă că singurul motiv pentru care instanța supremă a admis recursul împotriva deciziei civile nr. 578/2023 este acela de a se stabili în rejudecare "măsura în care reclamantul era îndreptățit să primească dividendele a căror distribuire a fost aprobată prin Decizia Asociatului Unic nr. 10/03.04.2017, reevaluând astfel dispoziția dată de prima instanță privind excepția lipsei calității procesuale active", dat fiind că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moștenirii", așa cum se reține prin sentința civilă nr. 11449/2017.

Concluzia instanței referitoare la reanalizarea probatoriului cu privire la persoana îndreptățită să primească dividendele care trebuiau distribuite anterior decesului defunctului, prin reeavaluarea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorului, este rezultatul erorii materiale constând în neobservarea considerentelor sentinței civile nr. 11449/2017, prin inexistența dreptului reclamantei B. asupra dividendelor aferente ca urmare a respingerii cererii modificatoare, formulate în dosarul nr. x/2016.

Această sentință fiind definitivă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanta B. nu are dreptul la atribuirea dividendelor nedistribuite ale societății C. S.R.L., ceea ce conduce evident la inexistența calității de persoană îndreptățită la dividendele acestei societăți.

In aceste condiții, casarea deciziei recurate, în vederea reevaluării calității procesuale active a contestatorului, prin verificarea identității dintre persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, față de faptul că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moștenirii", reprezintă consecința directă și exclusivă a neobservării acestor considerente, precum și a mențiunii exprese din dispozitiv cu privire la respingerea cererii modificatoare prin care s-a solicitat atribuirea dividendelor nedistribuite.

Așadar, convingerea privind admiterea recursului și implicit rejudecarea apelului este rezultatul unei erori materiale involuntare, numai în acest mod putând fi explicabilă concluzia instanței de recurs, în sensul că ar fi necesară reevaluarea calității persoanei îndreptățite la plata dividendelor, în condițiile în care, soluționarea chestiunii privind lipsa calității de persoană îndreptățită a mamei contestatorului B., a fost deja stabilită cu autoritate de lucru judecat prin considerentele sentinței civile nr. 11449/2017, neobservate de instanță.

În acest sens, se susține că nu este vorba despre o eroare de judecată, întrucât nu se critică raționamentul instanței, ci doar se invocă faptul că instanța nu a observat că, în cazul cererii modificatoare formulate de B., cererea privind atribuirea dividendelor nedistribuite "soluția este una de respingere în ambele ipoteze", soluție menționată inclusiv în dispozitivul sentinței civile nr. 11449/2017.

Cu referire la caracterul determinant al erorilor materiale săvârșite de instanță, se arată că eroarea materială săvârșită involuntar de instanță de recurs, anterior evocată, a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Caracterul erorii materiale involuntare este determinant, întrucât prin respingerea cererii modificatoare s-a dezlegat chestiunea privind lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei B. la atribuirea dividendelor nedistribuite la C. S.R.L., aspect care rezultă atât din soluția de respingere cât și din motivarea acesteia.

Prin urmare, în cazul în care instanța de recurs ar fi observat aceste considerente, soluția ar fi fost diferită, întrucât reevaluarea excepției lipsei calității procesuale active prin raportare la faptul că "dividendele ce trebuiau distribuite ulterior decesului testatorului se cuvin reclamantei B. care a devenit proprietar de la data deschiderii moștenirii" este de natură a încălca efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, potrivit căruia, dezlegarea unei chestiuni litigioase nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre judecătorească.

Pentru aceste considerente, se consideră îndreptățit să solicite admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris și depusă la dosarul cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, la 20 ianuarie 2025, intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea contestației în anulare.

La 3 februarie 2025, contestatorul a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare.

Analizând contestația în anulare prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele invocate de contestator sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest text legal are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, și nu acele greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin decizia atacată, Înalta Curte a admis recursul și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța de apel să verifice calitatea procesuală activă a reclamanților I., să verifice dacă aceștia au moștenit dreptul la dividende pentru a avea calea contencioasă aleasă pentru valorificarea acestui drept.

În prezenta cauză, Înalta Curte observă că autorul căii de atac este nemulțumit, în realitate, de modul în care a fost soluționat recursul, susținând că instanța supremă, prin admiterea recursului și implicit rejudecarea apelului a săvârșit o eroare materială involuntară. Doar în acest mod își explică partea concluzia instanței de recurs, în sensul că ar fi necesară reevaluarea calității persoanei îndreptățite la plata dividendelor, în condițiile în care, soluționarea chestiunii privind lipsa calității de persoană îndreptățită a mamei contestatorului B., a fost deja stabilită cu autoritate de lucru judecat prin considerentele sentinței civile nr. 11449/2017 neobservate de instanță.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanța de recurs a analizat motivele de casare invocate prin memoriul de recurs nu poate face obiectul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate eventuale greșeli de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părților la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă.

Aceste critici nu pot fi circumscrise noțiunii de eroare materială, întrucât ele vizează pretinse greșeli ce țin de actul de judecată realizat de instanța de recurs, care nu pot să fie invocate în cadrul contestației în anulare, unde instanța este ținută să verifice incidența motivelor limitativ prevăzute de lege.

Așadar, întrucât aspectele dezvoltate de contestator nu se încadrează în motivul de contestație în anulare invocat, ci reprezintă, în realitate, motive pentru exercitarea căii de atac a recursului, ele nu pot fi evaluate în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății și nu pentru că dezlegarea cauzei nu ar fi fost bine soluționată, în conformitate cu opiniile contestatorului.

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei nr. 688 din 27 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inamisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei nr. 688 din 27 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații D., C. S.R.L. și E. prin reprezentant legal F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.