ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2388/2023

Capacitatea de a contracta;

Consimțământul valabil al părții ce se obligă;

Un obiect determinat;

O cauză licită. Însă, art. 948 din C. civ. de la 1864 reglementează condițiile pentru încheierea valabilă a unui contract, ceea ce presupune că acestea trebuie îndeplinite cumulativ la data încheierii convenției, neîndeplinirea uneia dintre acestea constituind cauză de nulitate, iar nu de caducitate. Or, reclamanții-pârâți reconvențional invocă inexistența obiectului contractului, însă ca urmare a unor împrejurări ulterioare încheierii contractului, nefiind incident, așadar, art. 948 din C. civ. de la 1864 raportat la motivele de fapt invocate de reclamanții-pârâți reconvențional. De remarcat este și faptul că instanța nu a fost învestită cu un petit având ca obiect nulitatea sau încetarea contractului nr. x/13.03.2000. Pe de o parte, pierirea obiectului contractului de societate ulterior încheierii acestuia reprezintă o cauză de încetare conform art. 1525 din C. civ. de la 1864, iar nu de caducitate. Pe de altă parte, așa cum rezultă din întregul material probator, obiectul contractului nu a pierit în totalitate, doar o parte dintre suprafețe fiind retrocedate, respectiv vândute ori cedată folosința cu titlu gratuit. Nu se poate dispune desființarea contractului ca urmare a caducității acestuia, așa cum s-a solicitat, desființarea (în altă formulare, revenirea la situația în care contractul nu ar fi fost încheiat) putând fi dispusă pentru o cauză contemporană încheierii contractului, nu ulterioară. De asemenea, desființarea nu echivalează nici cu încetarea contractului în situația în care se constată vreunul dintre cazurile de încetare prevăzute de art. 1523-1531 din C. civ. de la 1864, acestea fiind cauze ulterioare momentului încheierii contractului. Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a ajuns la concluzia că nu poate reține incidența art. 129 din C. proc. civ. de la 1865 privind temeiurile de drept invocate de reclamanții-pârâți reconvențional, față de motivele de fapt invocate. Acestea reprezintă cauza juridică a acțiunii care, spre deosebire de motivele de drept, nu pot fi recalificate de instanță. Or, motivele de drept invocate de reclamanții-pârâți reconvențional sunt corespunzătoare motivelor de fapt expuse pe larg în cererea de chemare în judecată. Constatând că reclamanții-pârâți reconvențional nu au probat intervenirea unei cauze care să lipsească contractul de efecte juridice ulterior încheierii contractului nr. x/13.03.2000, independent de voința părților, sarcina probei incumbându-le în acord cu art. 1169 din C. civ. de la 1864, vânzarea unor suprafețe de teren din suprafața ce a făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000 nefiind o astfel de împrejurare, Tribunalul Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții-pârâți reconvențional Orașul Bușteni și Consiliul Local Bușteni. Prin decizia nr. 118/A-COM din 24 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Bușteni - prin primar și Consiliul Local al Orașului Bușteni, împotriva sentinței nr. 1046/2022 din 9 noiembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă OMU BUCEGI S.R.L. și intimata-intervenientă C. S.R.L. Curtea de Apel Pitești a reținut că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate. Argumentarea unei hotărâri judecătorești reprezintă și un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare unui raționament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia. Trebuie menționat că instanța supremă a arătat că motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar și să răspundă exigențelor condițiilor prevăzute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. În speță, instanța de fond a motivat în fapt și în drept în mod clar, concis și concret hotărârea pronunțată, aceasta nefiind una pur formală. Nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind dreptul la un proces echitabil nu au fost încălcate de tribunal prin hotărârea pronunțată, având în vedere că sentința atacată a examinat argumentele părților în raport de probele de la dosar și de dispozițiile legale în materie. Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că în speță nu a intervenit caducitatea contractului cu F., așa cum greșit susțin apelanții. Aceștia au apreciat că nu se poate executa în mod valabil contractul cu OMU BUCEGI S.R.L., întrucât a intervenit caducitatea contractului cu F.. În raport de probele care au fost administrate și care au fost coroborate, s-a statuat în mod corect de instanța de fond, că prin contractul nr. x/15.03.2000, de asociere în participațiune, încheiat între Consiliul Local Bușteni și OMU BUCEGI S.R.L., părțile au înțeles să colaboreze în temeiul art. 251-256 din Codul comercial, art. 1491 și art. 1492 alin. (2) și art. 1513 C. civ., art. 20 lit. v) și art. 90 din Legea nr. 69/1991, în scopul realizării exploatării unor obiective economice, turistice, de interes local în Bușteni-zona Valea Cerbului, Munticelu, Valea Comorilor, Poiana Costilei, prin amenajarea și exploatarea de hoteluri, minihoteluri, vile, cabane, disco-baruri și a altor obiective, captarea și exploatarea apelor. Părțile au semnat contractul nr. x la data de 13 martie 2000. Cu privire la participarea la realizarea obiectivelor, părțile au convenit ca reclamantul-pârât reconvențional Consiliul Local Bușteni să atribuie în folosință, libere de orice sarcini, terenurile necesare pentru amenajarea și exploatarea obiectivelor conform proiectelor ce vor fi întocmite de societate și care vor constitui anexe-părți componente ale contractului, iar pârâta-reclamantă reconvențional OMU BUCEGI S.R.L. să asigure fondurile și asistența tehnică la realizarea obiectivelor propuse, urmând ca acestea să rămână în proprietatea sa. Părțile au încheiat actul adițional nr. x/09.04.2001 pentru modificarea contractului de asociere în participațiune din 13 martie 2000, prin care, în esență, au detaliat obiectul contractului și evaluarea aportului părților. Conform art. 13 din actul adițional nr. x/09.04.2001, evaluarea terenurilor, determinate ca suprafețe și cu vecinătățile stabilite potrivit schițelor PUZ, urma să fie făcută conform normelor legale în vigoare, luând ca bază de calcul valoarea de circulație a terenurilor exprimată în USD la data obținerii autorizației de construire, pentru fiecare obiectiv. Aportul OMU BUCEGI S.R.L. urma să fie evaluat la terminarea, pe obiective, de către expert autorizat, pe baza documentelor contabile și a situațiilor de lucrări, minima asigurată prin finanțare fiind estimată la 36.970.000 USD. Instanța de apel a menționat că în C. civ. de la 1864 nu există o definiție legală a instituției caducității, aceasta fiind dată de doctrina juridică care a definit caducitatea ca fiind acea cauză de ineficacitate ce implică lipsirea de efecte juridice a unui act juridic valabil încheiat din cauza unei împrejurări ulterioare încheierii acestuia și independente de voința părților sau a părții actului juridic în cauză, în cazul actelor unilaterale. Ținând cont de dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/20099 privind C. civ., contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 13 martie 2000, se supune incidenței dispozițiilor C. civ. de la 1864. Rezultă, în raport de această definiție, că actul juridic a îndeplinit la momentul încheierii sale toate cerințele legale edictate pentru perfectarea sa conform legii, însă, ulterior, a intervenit fără voința și fără culpa părților o împrejurare care duce în mod automat la desființarea actului juridic, fără ca partea sau părțile să poată împiedica această încetare a raportului juridic care are la bază actul juridic în cauză. Condițiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru a opera instituția caducității sunt următoarele: - un act juridic valabil încheiat; - această instituție produce efecte numai pentru viitor; - presupune o cauză ulterioară încheierii actului juridic; - împrejurarea care determină caducitatea este întotdeauna străină de voința părților actului juridic; Curtea de Apel Pitești a constatat că în mod legal s-a statuat de tribunal că instituția caducității nu este echivalentă cu imposibilitatea totală și definitivă de executare a contractului și că aceasta nu afectează șansele concrete de a pune în executare clauzele convenției, ci transformă respectivul contract dintr-un act juridic valid, astfel cum era la momentul perfectării sale, într-un act juridic nevalid, care nu mai poate produce de acum încolo efecte juridice între părți. Trebuie precizat și faptul că această instituție a caducității nu are legătură cu executarea actului juridic civil de către părți, ci doar cu validitatea acestuia, în sensul că pe parcursul executării acestuia, dispare una dintre premisele faptice de care norma civilă legală privește validitatea actului juridic civil în cauză. În raport de criticile formulate în apel de către Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Bușteni - prin primar și Consiliul Local al Orașului Bușteni și anume intervenirea instituției caducității, ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001, a imposibilității realizării contractului conjugat, ca urmare a caducității contractului F., precum și a radierii societății înființate cu Consiliul Județean, Curtea de Apel Pitești a reținut, în urma probatoriului administrat în cauză, ce a fost coroborat și a condițiilor cumulative referitoare la instituția caducității, că nu este îndeplinită cerința ca împrejurarea ulterioară încheierii valabile a contractului nr. x din 13 martie 2000, să fie independentă de voința părților. Acest aspect a rezultat și în raport de decizia nr. 52/18.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2832/29.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a reținut, cu putere de lucru judecat (așa cum corect a statuat și tribunalul), că anumite suprafețe de teren dintre cele care au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participațiune, au făcut obiectul unor tranzacții sau au fost acordate cu titlu de folosință gratuită, respectiv Consiliul Local Bușteni a vândut către S.C. Gura Diham S.R.L. 821 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x, 550 mp în tarlaua x. S-a reținut ca situație de fapt în mod corect de prima instanță, că de asemenea, prin aceeași hotărâre judecătorească sus-menționată că, Consiliul Local Bușteni a atribuit în folosință gratuită numiților D. 500 mp în tarlaua x și E. 442 mp în tarlaua x. Prin aceeași decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care a rezultat faptul că unele suprafețe de teren dintre cele avute în vedere la realizarea obiectului contractului nr. x/13.03.2000 au făcut obiectul unor tranzacții, iar altele al retrocedării, fiind emise titluri de proprietate. Așadar, în raport de aceste statuări, s-a constatat că în mod temeinic și legal tribunalul a apreciat că unele dintre suprafețele de teren ce au făcut obiectul contractului nr. x/13.03.2000, de asociere în participațiune, au făcut obiectul unor tranzacții în sens de contracte de vânzare-cumpărare sau atribuire a folosinței cu titlu gratuit. Rezultă că în mod legal tribunalul nu a reținut incidența caducității drept cauză de ineficacitate, aceasta nefiind o împrejurare străină de voința părților, ci, dimpotrivă, tocmai o manifestare a voinței uneia dintre părți - Consiliul Local Bușteni - de a transmite dreptul de proprietate sau doar dreptul de folosință a unor suprafețe de teren dintre cele incluse în contractul nr. x/13.03.2000, astfel că lipsind una din cerințele cumulative ale caducității, această instituție rămâne neaplicabilă. Apărarea apelanților cum că aceștia nu au culpă în imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale în urma dispunerii retrocedării terenurilor către persoana îndreptățită în baza legilor fondului funciar, a fost înlăturată de Curtea de Apel Pitești, deoarece instituția caducității operează, așa cum s-a arătat în considerente, prin îndeplinirea celor patru condiții legale și anume faptul că la încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare ori de atribuire a folosinței cu titlu gratuit a unor suprafețe de teren, Consiliul Local Bușteni și-a manifestat voința la încheierea acestor convenții, care au produs efecte juridice și au intrat în circuitul civil, astfel că acestea nu pot fi ignorate sub aspectul manifestării de voință. Celelalte aspecte menționate în motivele de apel de către apelanții-reclamanți privind imposibilitatea obiectivă a intimatei OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiții de milioane de euro, de aplicare a condițiilor din prezent ale parteneriatului public privat, de lipsă de fezabilitate a proiectului OMU BUCEGI, de inexistența unei fuziuni în prezent între OMU BUCEGI și F., de imposibilitate obiectivă de a obține documentele de autorizare în domeniul urbanism-construcții, de imposibilitatea executării contractului sus-citat și de inexistență a unui interes public în continuare în realizarea proiectului, au fost înlăturate de instanța de apel, deoarece invocarea acestor aspecte nu conduce la operarea instituției caducității, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus în considerente, nu este îndeplinită cerința ca împrejurarea ulterioară încheierii valabile a contractului nr. x/13.03.2000, să fie independentă de voința părților. Această convenție este cea care stă la baza tuturor aspectelor precizate mai sus în apel, iar executarea acestui contract trebuia să se facă conform voinței părților, iar o eventuală împrejurare ulterioară încheierii acesteia, care să conducă la o ineficacitate a contractului nr. x/13.03.2000, trebuia să fie independentă de voința acestora. Or, încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare sau atribuirea folosinței cu titlu gratuit a unor suprafețe de teren din convenție, au condus la probarea manifestării de voință a Consiliului Local Bușteni, care nu poate fi considerată o împrejurare ulterioară încheierii valabile a convenției independentă de voința părților, astfel că nerealizările ulterioare menționate mai sus în apel, au avut la bază și aceste manifestări de voință ulterioare. În speță, nu se analizează contractul nr. x/2000 încheiat cu F. S.R.L., ci contractul în participațiune nr. x/13.03.2000, încheiat cu OMU BUȘTENI S.R.L., respectiv dacă față de această ultimă convenție operează instituția caducității sau nu. Invocarea convenției nr. 1630/2000 de către apelanți nu conduce automat la constatarea intervenirii caducității pentru a contractul nr. x/2000, ci doar îndeplinirea condițiilor cumulative a acestei instituții, care, așa cum s-a arătat în considerente, nu operează pentru neîndeplinirea tuturor cerințelor. Împotriva deciziei nr. 118/A-COM din 24 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, recurenții-reclamanți UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUȘTENI au declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2013*, la data de 19 iulie 2023. Recurenții-reclamanți au solicitat, în principal, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865 raportat la art. 304 pct. 7 și pct. 9 din același cod, admiterea recursului și să se constate nulitatea hotărârii recurate față de lipsa motivării, respectiv a nepronunțării și a neanalizării motivelor de apel invocate de apelanți. În subsidiar, au solicitat să se dispună modificarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, rejudecând în apel, în temeiul art. 296 din C. proc. civ. de la 1865, admiterea apelului formulat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - ORAȘUL BUȘTENI PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI BUȘTENI, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și constatării caducității contractului de asociere în participațiune nr. x/13.03.2000 și a actului adițional nr. x/09.04.2001, încheiate între CONSILIUL LOCAL BUȘTENI și OMU BUCEGI S.R.L. Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive: Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată, ceea ce atrage nulitatea acesteia, întrucât nu s-a analizat cauza prin prisma tuturor motivelor de apel invocate de către apelanți. Totodată, instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în condițiile în care există o serie de motive de caducitate ale contractului de asociere în participațiune nr. 1629 din 13.03.2000 și a actului adițional nr. x din 09.04.2001, încheiate între Consiliul Local al Orașului Bușteni și OMU BUCEGI S.R.L., motive asupra cărora niciuna dintre instanțele anterioare nu s-a pronunțat. Hotărârea atacată nu cuprinde o motivare proprie, instanța de control nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra niciunuia dintre motivele de apel invocate. Nu au fost analizate motivele de caducitate invocate de apelanții-reclamanți și asupra cărora s-a susținut, prin cererea de apel, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat, ci s-a pronunțat doar asupra celor reținute de instanța de fond, instanță care, la rândul ei, nu a analizat în totalitate argumentele reclamanților. Instanța de judecată nu s-a pronunțat și nu a analizat celelalte motive de apel invocate și care constituie cauze privind caducitatea contractului, pe care nici măcar nu le menționează în cuprinsul hotărârii recurate. Apelanții-reclamanți nu au susținut faptul că invocarea Convenției nr. 1630/2000 conduce automat la constatarea intervenirii caducității pentru contractul nr. x/2000. Instanța a interpretat într-o manieră proprie motivele de apel. Ceea ce s-a invocat și nu s-a analizat este faptul că acest contract cu OMU BUCEGI S.R.L. nu se poate realiza fără contractul încheiat cu F. S.R.L., întrucât proiectul a fost conjugat și interdependent. Având în vedere că deja s-a constatat caducitatea contractului încheiat cu F., prin decizia nr. 197/2014 din 7 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012, se impune constatarea caducității și acestui contract. În caz contrar, s-ar încălca scopul inițial al Legii nr. 599/2001. Instanța de judecată nu a procedat nici la analizarea Legii nr. 599/2001 și a expunerii de motive, pe care le-a ignorat. Nu a fost analizată intervenirea caducității, ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001 și a radierii societății înființate cu Consiliul Județean - ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L. a fost înființată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Bușteni conform Legii nr. 599/2001, care însă a fost radiată. Asupra acestor aspecte niciuna dintre instanțele anterioare nu s-a pronunțat, omițând cu desăvârșire motivele invocate. Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului privind imposibilitatea obiectivă a OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiții de milioane de Euro. În acest sens, s-a învederat că OMU BUCEGI S.R.L. este o societate fără activitate, active și angajați, cu o cifră de afaceri 0, care nu a înregistrat niciodată profit. Încheierea contractului de asociere în participațiune nr. x/13.03.2000 nu a fost urmată de executare efectivă din partea părților. OMU BUCEGI S.R.L. nu a investit în concret nicio sumă de bani în vederea executării contractului de asociere în participațiune nr. x/13.03.2020. Instanța de judecată nu a analizat nici acest motiv de caducitate. De asemenea, nu au fost analizate argumentele referitoare la faptul că în prezent legea interzice în mod expres asocierea în participațiune între un privat și o instituție publică, orice parteneriat public - privat trebuind să fie realizat doar în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 39/2018 privind parteneriatul public - privat și cu Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. Un alt motiv invocat și neanalizat îl constituie lipsa de fezabilitate a proiectului. Sub acest aspect, apelanții au învederat că Proiectul OMU BUCEGI nu mai este fezabil, a depășit termenul până la care trebuia executat și s-au scurs deja 21 de ani din cei 49 de ani pentru care s-au dat în folosință terenurile proprietatea UAT Bușteni. Din expunerea de motive ce a stat la baza derulării proiectului și transferului terenurilor către UAT Bușteni rezultă că societățile F. S.R.L. și OMU BUCEGI S.R.L. trebuiau să fuzioneze și să realizeze proiectul împreună cu consiliul județean în maximum 5 ani de la data încheierii contractului. Este adevărat că ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L. a fost înființată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Bușteni conform Legii nr. 599/2001, însă aceasta a fost radiată - nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au analizat acest motiv de caducitate. Reclamanții au invocat lipsa documentelor de autorizare în domeniul urbanism - construcții și imposibilitatea obiectivă de a mai fi obținute. Totodată, au învederat că nu se mai pot realiza construcțiile, întrucât certificatul de urbanism a expirat și nu poate fi eliberat un nou certificat, de vreme ce terenurile nu mai sunt în proprietatea integrală a UAT Bușteni, însă nici acest motiv nu a fost analizat. Un alt motiv neanalizat de instanța de judecată îl constituie inexistența unui interes public în continuare în realizarea proiectului. Astfel, s-a arătat că nu mai există interes public în realizarea proiectului, deoarece, în prezent, este amenajat domeniul schiabil Kalinderu, iar proiectul inițial nu poate fi realizat din cauza retrocedărilor de pădure și teren. Instanța de apel nu a analizat niciunul dintre înscrisurile depuse de reclamanți în fața instanței de fond și despre care aceștia au făcut vorbire în cuprinsul motivelor de apel. Acele înscrisuri nu au fost avute în vedere, deși fac dovada susținerii tuturor motivelor de caducitate invocate. Nu în ultimul rând, instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 284/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a deciziei nr. 52/2011 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 197/2014 a Curții de Apel Alba Iulia (dosar nr. x/2012). O altă critică se referă la faptul că a fost încălcat principiul rolului activ. Astfel, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de apel nu a exercitat un rol activ în sensul art. 22 din C. proc. civ., nu a analizat în baza dispozițiilor legale aplicabile, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. Dacă instanța nu era lămurită, trebuia să pună în discuție toate aspectele pe care le considera necesare în vederea lămuririi și aflării adevărului în cauză, iar nu să preia copy - paste motivarea instanței de fond, fără a explica astfel apelanților-reclamanți pentru care anume considerente a apreciat neîntemeiate toate motivele de apel invocate. În aceste condiții, instanța a pronunțat o soluție ce încalcă dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și, deci, a principiului rolului activ al judecătorului care are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, pentru stabilirea situației de fapt și pronunțarea unei hotărâri legale. Motivarea instanței care trebuia să se raporteze la toate cererile părților, respectiv la toate motivele de apel este inexistentă, sens în care recurenții au solicitat să se constate nulitatea hotărârii atacate pentru lipsa totală a deliberării și, implicit, a motivării. Instanța nu a analizat practic obiectul dedus judecății în integralitate. Hotărârea recurată este lovită de nulitate. Instanța nu a motivat soluția dispusă și nu s-a pronunțat asupra susținerilor și apărărilor formulate de reclamanți. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5 din C. proc. civ. și, implicit, dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind încălcat, totodată, principiul legalității procesului civil. Întrucât apelul reclamanților a fost respins fără o minimă motivare din partea instanței de apel în raport de motivele invocate, prin preluarea copy - paste a considerentelor instanței de fond, s-a ajuns în situația de a se încălca dreptul la liberul acces în justiție prevăzut de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Constituția României. În mod nelegal instanța de apel a considerat că transmiterea dreptului de proprietate sau doar a dreptului de folosință a unor suprafețe de teren dintre cele incluse în contractul de asociere în participațiune reprezintă o manifestare de voință din partea părții, respectiv a Consiliului Local al Orașului Bușteni, astfel încât nu poate constitui o cauză de ineficacitate și nu poate fi reținută incidența caducității, nefiind o împrejurare străină de voința părților. Raționamentul instanței de apel nu poate fi primit, întrucât s-a făcut abstracție de modalitatea în care aceste terenuri au ieșit din proprietatea unității administrativ teritoriale, independent de voința reclamanților, din motive obiective și străine de voința părților implicate în contractul de asociere în participațiune. Recurenții-reclamanți consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal în condițiile în care există o serie de motive de caducitate ale contractului de asociere în participațiune nr. 1629 din 13 martie 2000 și a actului adițional nr. x din 9 aprilie 2001, încheiate între Consiliul Local al Orașului Bușteni și OMU BUCEGI S.R.L., motive asupra cărora instanțele anterioare nu s-au pronunțat. Au criticat decizia instanței de apel din perspectiva faptului că aceasta a analizat ca și motiv de caducitate doar încheierea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare sau atribuirea folosinței cu titlu gratuit a unor suprafețe de teren din convenție, fără a examina și celelalte motive invocate de apelanții-reclamanți și care constau în: 1. Intervenirea caducității contractului cu F., fără de care nu se putea executa în mod valabil contractul încheiat cu OMU BUCEGI S.R.L. Apelanții-reclamanți au învederat că acest contract cu OMU BUCEGI S.R.L. nu se poate realiza fără contractul F., întrucât proiectul a fost conjugat și interdependent. OMU BUȘTENI S.R.L. și F. S.R.L. sunt societăți înrudite, iar domnul G. deține direct sau indirect ambele societăți, care au fost înființate cu scopul de a realiza obiectivul turistic în zona Valea Cerbului. Pentru contractul încheiat cu F. s-a constatat irevocabil caducitatea prin decizia nr. 197/2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2012. Dacă contractul F. este caduc, contractul OMU BUȘTENI S.R.L. nu se poate realiza fără acesta din urmă, devenind caduc și el. Potrivit contractului de asociere în participațiune din 13 martie 2000, OMU BUCEGI S.R.L. trebuia să realizeze amenajarea și exploatarea de hoteluri, minihoteluri, vile, cabane, disco-baruri și a altor obiective similare, iar F. S.R.L., potrivit contractului de asociere în participațiune nr. 1630/2000 trebuia să amenajeze și să exploateze pârtii pentru sporturi de iarnă și de vară, montarea și exploatarea unor telecabine, teleschiuri. Așadar, cele două contracte sunt în strânsă legătură, ceea ce înseamnă că unul nu se poate realiza în absența celuilalt. Amenajarea de pârtii schiabile generează necesitatea de a exista hoteluri, cabane, vile, etc. De asemenea, hotelurile, cabanele, vilele de amploarea celor prevăzute în contractul de participație din data de 13 martie 2000 cu sute de locuri nu își găsesc justificarea în condițiile în care pe Valea Cerbului nu sunt realizate atracții turistice suplimentare, nu sunt realizate pârtiile pe care F. S.R.L. trebuia să le amenajeze. În absența acestor pârtii, telecabine, teleschiuri în zona Valea Cerbului nu este necesară construirea de hoteluri, cabane, vile. Prin decizia nr. 197/2014 a Curții de Apel Alba Iulia s-a admis apelul declarat de Orașul Bușteni prin Primar și Consiliul Local al Orașului Bușteni și s-a constatat caducitatea contractului de asociere în participațiune nr. 1630/2000, modificat prin actul adițional nr. x/09.04.2011, încheiat între Consiliul Local Bușteni și pârâta F. S.R.L. În considerentele acestei hotărâri judecătorești se rețin următoarele: "Încheierea valabilă a Contractului de asociere în participațiune nr. 1630/2000, modificat prin Actul adițional nr. x/9.04.2001, între reclamantul Consiliul Local al Orașului Bușteni, prin Primar, și pârâta S.C. F. S.R.L., precum și neîndeplinirea de către asociatul reclamant a obligației de a contribui la realizarea obiectului propus, prin atribuirea în folosință, libere de sarcini a terenurilor necesare amenajării sporturilor de iarnă și vară, montarea și exploatarea instalațiilor de transport cablu, în zonele stabilite expres, reprezintă aspecte necontestate în cauză. În lipsa acestui aport esențial, asocierea în participațiune nu a produs, până la momentul investirii instanței, nici un efect, actele normative adoptate în vederea realizării trecerii terenurilor din domeniul public al statului și administrarea Regiei Naționale a Pădurilor în proprietatea publică, iar, ulterior privată, a Orașului Bușteni și în administrarea Consiliului Local Bușteni, precum și în scopul implementării unui program național în turism montan, la fel ca și accesarea unor fonduri Phare, nefiind de natură a proba punerea în executare a acordului, contrar susținerilor intimatei. De asemenea, aspectul privind lipsa unei suprapuneri între terenurile, a căror folosință trebuia adusă în asociere, și cele retrocedate A., invocată de intimată și în acest dosar, inclusiv prin inexistența vreunei probe în acest sens, a fost tranșat în mod irevocabil, fiind validate concluziile expertizei în specialitatea topografie, efectuată de către expert B., în al doilea ciclu procesual, în dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel Ploiești, în urma rejudecării dispuse de ÎCCJ, prin decizia nr. 2197/30.09.2009. Raportat la conținutul deciziei nr. x/27.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit, cu putere de lucru judecat, caracterul obiectiv al motivelor pentru care apelanții reclamanți sunt în imposibilitate să-și îndeplinească obligațiile contractuale, în urma dispunerii retrocedării terenurilor către persoana îndreptățită în baza legilor fondului funciar, Curtea apreciază că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță culpa reclamanților, prin previzibilitatea împrejurării retrocedării. În condițiile în care contractul de asociere, modificat prin actul adițional, a devenit ineficace în urma imposibilității, ulterior încheierii sale, a îndeplinirii obligației contractuale de aducere a aportului de către reclamanți, sancțiunea caducității intervine datorită unei împrejurări independente de voința autorului, în cauză, în limita investirii cu acțiunea de fond, nepunându-se problema suportării riscului contractual". Între situația contractului de asociere în participațiune nr. 1630/2000 încheiat cu F. S.R.L. și situația contractului de asociere în participațiune din data de 13 martie 2000 există numeroase similitudini, acestea fiind interconectate și încheiate în vederea îndeplinirii aceluiași scop - dezvoltarea turistică prin pârtiile de schi și hoteluri (a se vedea expunerea de motive a Legii nr. 599/2001). 2. Nu mai pot fi alocate proiectului toate terenurile ce au fost avute în vedere la încheierea contractului din cauze neimputabile reclamanților, iar proiectul nu se poate realiza prin punerea în posesie parțială a terenurilor care încă mai sunt în proprietatea reclamanților. În acest sens, recurenții au amintit că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2832/29.05.2012 (dosar nr. x/2006), a respins recursul declarat de reclamanta OMU BUCEGI S.R.L., cu motivarea că s-a stabilit pe baza probelor administrate în cauză că executarea contractului a devenit imposibilă din cauze independente de voința părților, ca urmare a faptului că terenurile pe care urmau să fie realizate obiectivele au intrat sub incidența legilor fondului funciar fiind puse la dispoziția comisiilor abilitate să efectueze retrocedarea. 3. Intervenirea caducității ca urmare a expirării termenului de 5 ani prevăzut în expunerea de motive a Legii nr. 599/2001, a imposibilității realizării contractului conjugat, în condițiile în care s-a constatat caducitatea contractului încheiat cu F., a radierii societății înființate cu consiliul județean. Potrivit expunerii de motive privind proiectului de Lege privind exceptarea de la plata taxei pentru ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier național și transmiterea acestora în proprietatea publică a orașului Bușteni și în administrarea Consiliului Local Bușteni. Expunerea de motive relevă conexiunea celor două societăți, OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L., precum și între cele două proiecte ale acestora. OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L., la finalul proiectelor, trebuia să fie transformate în singură societate pe acțiuni. Ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L. a fost înființată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Bușteni conform Legii nr. 599/2001, care însă a fost radiată. 4. Imposibilitatea obiectivă a intimatei OMU BUCEGI S.R.L. de a realiza investiții de milioane de euro. Încheierea contractului de asociere în participațiune nr. x/13.03.2000 nu a fost urmată de executare efectivă din partea părților. OMU BUCEGI S.R.L. nu a investit în concret nicio sumă de bani în vederea executării contractului de asociere în participațiune nr. x/13.03.2020. Mai mult decât atât, OMU BUCEGI S.R.L. nu a făcut dovada faptului că avea resursele financiare, materiale, logistice, umane, ș.a. pentru a putea executa obiectivele stabilite prin contractul de asociere în participațiune nr. x/13.03.2000 și a actului adițional nr. x/09.04.2001.

Condițiile parteneriatului public-privat, cu referire la faptul că în prezent legea interzice în mod expres asocierea în participațiune între un privat și o instituție publică, orice parteneriat public - privat trebuind să fie realizat doar în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 39/2018 privind parteneriatul public - privat și cu Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii. Din anul 2000 și până la momentul declarării recursului au apărut modificări legislative semnificative în ceea ce privește parteneriatul public - privat, iar contractul de asociere în participațiune a căzut în desuetudine.

Lipsa de fezabilitate a proiectului OMU BUCEGI constituie, de asemenea, o cauză de caducitate, neanalizată de instanța de judecată, întrucât s-a depășit termenul până la care trebuia executat și s-au scurs deja 21 ani din cei 49 de ani pentru care s-au dat în folosință terenurile proprietatea UAT BUȘTENI.

Inexistența unei fuziuni între OMU BUCEGI și F.. Din expunerea de motive ce a stat la baza derulării proiectului și transferului terenurilor către UAT Bușteni rezultă că ambele societăți (F. S.R.L. și Omu Bucegi S.R.L.) trebuiau să fuzioneze și să realizeze proiectul împreună cu Consiliul Județean în maximum 5 ani de la data încheierii contractului. Este adevărat că ulterior încheierii contractelor cu OMU BUCEGI S.R.L. și F. S.R.L. a fost înființată SCHI VALEA CERBULUI S.A. Bușteni conform Legii nr. 599/2001, însă aceasta a fost radiată.

Lipsa documentelor de autorizare în domeniul urbanism - construcții. Astfel cum s-a învederat, nu se mai pot realiza construcțiile, întrucât certificatul de urbanism a expirat și nu poate fi eliberat un nou certificat, de vreme ce terenurile nu mai sunt în proprietatea integrală a UAT Bușteni. În plus, certificatul inițial de urbanism a fost eliberat cu mai multe condiții: (i) obținere Aviz Academia Română; (ii) obținere Aviz Romgaz; (iii) rezolvarea situației juridice a terenului; Aceste condiții nu pot fi îndeplinite pentru ca autorizația de construire să fie emisă. Intimata nu a depus dovada obținerii tuturor avizelor și nici dovada întocmirii PUZ-ului conform certificat de urbanism. Este adevărat că terenurile în cauză au fost transferate în proprietatea publică a orașului Bușteni și în administrarea Consiliului Local al Orașului Bușteni, însă terenurile nu au un regim derogator de la dispozițiile legale incidente, fiind în continuare supuse regimului Codului silvic.

Inexistența unui interes public în continuare în realizarea proiectului. Sub acest aspect, s-a învederat că nu mai există interes public în realizarea proiectului, întrucât în prezent este amenajat domeniul schiabil Kalinderu, iar proiectul inițial nu poate fi realizat din cauza retrocedărilor atât cele de pădure, cât și de teren.

Nu în ultimul rând, instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei nr. 284/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a deciziei nr. 52/2011 a Curții de Apel Ploiești și a deciziei nr. 197/2014 a Curții de Apel Alba Iulia. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții-reclamanți este fondat și se impune a fi admis, pentru următoarele considerente: În mod expres, recurenții-reclamanți au invocat două motive de recurs, respectiv cele reglementate de art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora hotărârea atacată va fi modificată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii sau atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost pronunțată cu încălc