ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 210/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra cererii de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 6 august 2024, petenta A. S.R.L. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 174.136 RON depusă în dosarul nr. x/2023.

În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 10/2024 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2023 a fost admisă cererea creditoarei și a fost obligată debitoarea la plata sumei de 870.682,56 RON cu titlul de diferență de preț, fiind respins capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere. Creditoarea a formulat apel împotriva acestei sentințe, exclusiv pe capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere.

Susține petenta că sentința a devenit definitivă prin neapelare pe capătul principal de cerere (obligarea debitoarei la plata sumei de 870.682,56 RON cu titlul de diferență de preț), cu privire la care s-a dispus înființarea popririi asigurătorii prin decizia civilă nr. 1724 din 16 noiembrie 2023, capăt de cerere pentru care s-a constituit cauțiunea a cărei restituire se solicită.

Se mai arată că prin încheierea nr. 6112 din 23 iulie 2024 a fost încuviințată executarea silită a hotărârii Judecătoriei Giurgiu și, ulterior încuviințării executării sentinței, suma poprită a fost eliberată de executorul judecătoresc creditoarei.

Prin încheierea nr. 58 A din 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca nefondată cererea de restituire a cauțiunii formulată de petenta A. S.R.L.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 58 A din 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că soluția Curții de Apel București, secția a VI-a civilă contravine dispozițiilor prevederilor art. 1.064 alin. (2) raportat la alin. (1) C. proc. civ., întrucât efectele popririi asigurătorii pentru care a fost depusă cauțiunea în cuantum de 174.136 RON au încetat.

În opinia recurentei, sunt incidente dispozițiile art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care "cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la dala rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1)".

Apreciază că încheierea recurată este nelegală fiind îndeplinită condiția de a fi încetat efectele măsurii popririi asigurătorii alăturat căreia recurenta-reclamantă a consemnat cauțiunea stabilită în sarcina sa de Curtea de Apel.

Efectele măsurii popririi asigurătorii au încetat prin virarea sumei poprite de către executorul judecătoresc, iar după încetarea efectelor acesteia au trecut mai mult de 30 de zile, termen în care debitoarea nu a formulat o cerere pentru plata de despăgubiri.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii formulate de recurenta-reclamantă, restituirea cauțiunii în cuantum de 174.136 RON consemnate în dosarul nr. x/2023 prin recipisa de consemnare nr. x din 29 noiembrie 2023 emisă de B. S.A. Sucursala Victoria și eliberarea acestei recipise.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția tardivității recursului, excepția nulității recursului și excepția inadmisibilității, iar, la termenul de judecată din 4 februarie 2025, a precizat că înțelege să mai susțină excepțiile tardivității și nulității recursului, excepții care au fost respinse la acel termen.

Examinând încheierea recurată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea faptului că, deși recurenta invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se apreciază că susținerile din cuprinsul cererii de recurs, care vizează, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când, prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Susținerile recurentei sunt fondate pentru argumentele care succed.

Potrivit prevederilor art. 1064 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus".

Totodată, în conformitate cu art. 1064 alin. (2) C. proc. civ.:

"cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1)".

Astfel, dispozițiile art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile în care se restituie cauțiunea conțin două ipoteze: prima se referă la soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, iar cea de a doua se referă la încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a dispus.

În speță, cauțiunea în cuantum de 174.136 RON, a cărei restituire se solicită, a fost achitată pentru instituirea măsurii asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale debitoarei C. S.R.L. până la concurența sumei de 870.682,56 RON.

Urmare a încuviințării executării (prin încheierea nr. 6112 din 23 iulie 2024 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2024), suma poprită a fost achitată creditoarei, aspect menționat și de părți la acest termen de judecată.

În mod evident, în cauză este aplicabilă cea de-a doua ipoteză a art. 1064 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care măsura asiguratorie dispusă inițial pentru garantarea drepturilor creditorului nu mai produce niciun efect în prezent. Astfel, măsura asiguratorie realizată și ridicată deja nu ar putea produce prejudicii debitoarei care să poată fi identificate doar după finalizarea procesului, așa cum, în mod greșit, a reținut Curtea de Apel București.

Așa fiind, contrar celor reținute de Curtea de Apel București, se constată că sunt întrunite condițiile imperative impuse de art. 1064 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.. Efectele popririi asigurătorii pentru care a fost depusă cauțiunea în cuantum de 174.136 RON au încetat, așa cum s-a arătat deja, iar partea adversă nu a formulat cerere de obligare a petentei la plata unei despăgubiri în termenul prevăzut de textul de lege evocat și nici nu a formulat apărări în acest sens.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 58 A din 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, va casa încheierea recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 58 A din 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2025.