ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 181/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL B. S.A., a solicitat să se dispună:

(1) obligarea pârâtei la plata sumei de 3.286.865,27 RON, cu titlu de ajustare a prețului contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 pentru manopera aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a modificărilor legislative instituite de O.U.G. nr. 114/2018 în sensul creșterii salariului minim în domeniul construcțiilor la suma de 3.000 RON/lună;

(2) constatarea dreptului reclamantei la prelungirea duratei de execuție a contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 cu încă 10 luni, ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligației legale de ajustare a prețului în contextul modificărilor legislative instituite de O.U.G. nr. 114/2018;

(3) obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de lucrări nr. x/14.12.2017 având ca obiect ajustarea prețului și prelungirea duratei de execuție cu 10 luni, în considerarea efectelor modificărilor legislative instituite prin O.U.G. nr. 114/2018 și constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a percepe penalități de întârziere;

(4) obligarea pârâtei la plata sumei de 236.844,66 RON, cu titlu de penalități de întârziere de 0,02% (conform clauzei 42(6) din contractul de lucrări nr. x/14.12.2017), calculate de la data de 01.02.2019 până la data de 14.09.2021, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere calculate până la data achitării întregului debit restant;

(5) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 238 și art. 240 din Legea 99/2016, art. 158 din H.G. nr. 394/2016, art. 1270, art. 1271, art. 1351, art. 1538, art. 1556 din C. civ.

II. Hotărârile pronunțate în cauză:

Prin sentința civilă nr. 759/05.04.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta la plata sumei de 3.689.768,27 RON, cu titlu de ajustare a prețului contractului de lucrări nr. x/14.12.2017 pentru manopera aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a creșterii salariului minim în domeniul construcțiilor la suma de 3.000 de RON/lună; a obligat pârâta să încheie un act adițional la contractul de lucrări nr. x/14.12.2017 având ca obiect ajustarea prețului contractului cu suma de 3.689.768,27 RON, reprezentând contravaloare manoperă aferentă lucrărilor rămase de executat la data de 01.01.2019, ca urmare a creșterii salariului minim în domeniul construcțiilor la suma de 3.000 de RON/lună; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a penalităților de întârziere de 0,02%/zi, calculate asupra debitului principal, de la data de 01.02.2019 până la achitarea debitului principal; a respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată; a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței civile nr. 759/05.04.2024, pârâta Compania Națională de Transport al B. S.A. a promovat, în termen legal, apel, solicitând ca, în urma admiterii acestei căi ordinare de atac, să se dispună schimbarea în parte a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, primind termen de judecată la data de 15 iulie 2024.

La termenul de judecată acordat, intimata-reclamantă A. S.A. a formulat oral cerere de recuzare a completului de judecată, arătând că același complet a soluționat o cauză identică, având aceleași părți și aceeași situație juridică, fiind diferit doar numărul contractului încheiat între părți, motivarea apelantei-pârâte din prezentul dosar preluând argumentele hotărârii pronunțate în dosarul anterior.

Prin încheierea din 17 iulie 2024, cererea de recuzare a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se, pe de o parte, că nu se pune problema exprimării de către judecători a părerii cu privire la prezenta cauză, iar, pe de altă parte, în măsura în care în speța anterioară s-ar fi reținut chestiuni care au relevanță cu privire la raportul juridic din prezenta cauză, asemenea constatări s-ar impune oricărei instanțe învestite ulterior, în virtutea dispozițiilor procedurale referitoare la puterea lucrului judecat.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 1074 din 19 iulie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins, ca neîntemeiate, și capetele de cerere care au fost admise de prima instanță; a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. Totodată, a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-reclamante vizând cheltuielile de judecată în apel.

III. Recursul declarat:

Împotriva încheierii din data de 17 iulie 2024, a formulat recurs reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar C.., solicitând admiterea recursului, anularea încheierii din 17 iulie 2024 și, pe cale de consecință, casarea deciziei civile nr. 1074 din 19 iulie 2024 și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea memoriului de recurs, după prezentarea pe scurt a situației de fapt, recurenta-reclamantă a arătat că judecătorii învestiți cu soluționarea cererii de apel formulate de către Transelectrica s-au pronunțat anterior, tot în etapa procesuală a apelului, într-o cauză identică în care au figurat aceleași părți, existând elemente serioase ce nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea domnilor judecători D. și E., în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Precizează recurenta-reclamantă că prin decizia civilă nr. 1570A din data de 27 octombrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2020, domnii judecători D. și E. s-au pronunțat asupra unor aspecte care țin de chiar existența dreptului substanțial cu care instanța a fost învestită.

În cadrul deciziei nr. 1570A din data de 27 octombrie 2023 pronunțate în dosarul nr. x/2020, cât și în cadrul deciziei nr. 1074 din 19 iulie 2024 pronunțate în dosarul nr. x/2021, motivele au fost prezentate în mod identic, soluțiile sunt pronunțate în situații identice, între aceleași părți, judecătorii recuzați analizând însuși dreptul dedus judecății, elementele specifice ale dreptului, conturarea acordului de voință și procedura legală și contractuală.

În sprijinul imparțialității judecătorilor recuzați, consideră relevantă chiar opinia apelantei-pârâte, exprimată la termenul de judecată din data de 15 iulie 2024, potrivit căreia cauzele sunt identice.

Analizând ambele decizii pronunțate, susține că motivarea acestora este identică atât ca opinie exprimată deja cât și ca manieră de redactare.

Un alt aspect pe care îl consideră relevant este și faptul că decizia civilă nr. 1074 din data de 19.07.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021 i-a fost comunicată în a 4-a zi de la pronunțare, în condițiile în care pronunțarea a avut loc vineri, 19.07.2024, iar comunicarea deciziei s-a făcut marți, 23.07.2024, fiind recepționată în data de 24.07.2024, ceea ce atestă în mod clar opinia deja formată a judecătorilor recuzați, concluzionând că nu a avut nicio șansă pentru judecarea în mod echitabil a cauzei de către o instanță imparțială.

În opinia sa, prin încheierea din 17 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, instanța nesocotește și încalcă dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., în cauză fiind incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53 alin. (1) și (3), art. 483 și următoarele, art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29 august 2024, iar prin rezoluția din 12 noiembrie 2024 a fost stabilit termen de judecată la 4 februarie 2025.

IV. Soluția instanței de recurs:

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Din cuprinsul memoriului de recurs formulat de recurenta-reclamantă reiese că au fost invocate două motive de casare: pe de o parte, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar, pe de altă parte, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Subsumat primului motiv de recurs, încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat faptul că decizia civilă nr. 1074 din data de 19.07.2024 a fost pronunțată de judecători care s-au pronunțat anterior, tot în etapa procesuală a apelului, într-o cauză identică în care au figurat aceleași părți, existând elemente serioase ce nasc îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, în accepțiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Instanța supremă are în vedere că argumentele referitoare la compunerea instanței care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. privesc situația în care instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, atunci când judecătorii nu aveau dreptul să facă parte din complet pentru că erau incompatibili ori fusese admisă cererea de abținere sau de recuzare, situație în care se analizează aspectul "calitativ" al compunerii.

Din examinarea memoriului de recurs se observă că recurenta-reclamantă nu a adus critici privind modalitatea de constituire a completului de la termenul de judecată din data de 17 iulie 2024, respectiv a membrilor completului de judecată care au soluționat cererea de recuzare, de natură a indica că aceștia și-ar fi expus părerea în legătură cu soluția ce ar trebui pronunțată pentru judecarea acesteia, ci a invocat pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorilor care au pronunțat decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024.

Or, în speță, obiect al prezentului demers judiciar nu îl constituie decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024, ci încheierea din data de 17 iulie 2024, prin care a fost soluționată cererea de recuzare, moment la care completul de judecată era compus din doamnele judecător F. și G..

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante privind dubiile sale cu privire la imparțialitatea și independența completului de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 1074 din data de 19 iulie 2024 nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci urmează a fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Din lecturarea memoriului de recurs, observă Înalta Curte că recurenta-reclamanta nu a înțeles să formuleze critici concrete la adresa încheierii atacate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ceea ce presupunea indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate, prin raportare la modalitatea de constituire a completului. În acest context, instanța supremă constată că indicarea acestui motiv de casare s-a făcut în mod formal, motiv pentru care nu se poate reține incidența acestuia.

Subsumat punctului 8 al art. 488 din C. proc. civ., din expunerea argumentelor în susținerea cererii de recurs, se constată că recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte reține că aceste critici nu se circumscriu motivului de casare indicat în mod expres de recurenta-reclamantă, însă pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte găsește aceste critici neîntemeiate și, în consecință, le va respinge.

Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca în următoarele situații: 1) când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil; 13) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Din modul de redactare a art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare, nu însă și atunci când a soluționat anterior un alt litigiu în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept ca aceea din speță sau când și-a exprimat punctul de vedere cu privire la o problemă de drept similară cu cea din speță.

Concret, faptul că judecătorul a analizat în alte dosare critici similare cu cele ce fac obiectul disputei și în cadrul dosarului în care s-a formulat cererea de recuzare atacată în prezentul recurs nu poate fi reținut ca motiv de incompatibilitate, raportat la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Antepronunțarea, astfel cum este prefigurată norma enunțată, presupune că cel care urmează să ia o decizie judiciară o anunță mai înainte de a se finaliza procedura care trebuie să premeargă acelei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reține incidența art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când judecătorul a soluționat anterior o cauză similară, în care s-a pus în discuție aceeași problemă de drept. Așa fiind, încheierea atacată este legală, criticile invocate de recurentă nefiind apte să conducă la casarea acesteia.

În plus, Înalta Curte constată că judecătorii recuzați s-au pronunțat anterior într-o altă cauză (dosarul nr. x/2020), cu privire la un alt reclamant (H.) decât recurenta-reclamantă A. S.A. și cu privire la un alt contract de lucrări (nr. C260 din 11.12.2017) față de cel dedus judecății în prezenta cauză (nr. C264 din 14.12.2017).

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că soluționarea dosarului nr. x/2020 de către același complet de judecată nu generează îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor, întrucât existența unor cauze repetitive pe rolul instanței, purtate între unele dintre aceleași părți, ce nu exclud discutarea aceleiași chestiuni de drept, nu este de natură a afecta încrederea părților în imparțialitatea judecătorului, cât timp acesta are obligația de a soluționa pricina prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei cauze. Așadar, față de circumstanțele litigiului, împrejurarea că domnii judecători au soluționat o cauză similară nu reprezintă un element de natură să creeze o bănuială întemeiată cu privire la imparțialitatea acestora, încheierea recurată fiind legală și sub acest aspect.

Antepronunțarea, ca motiv de recuzare, este reglementată și a fost analizată distinct ca motiv prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text ce este de strictă interpretare, neputând fi extins la alte ipoteze. Așadar, noțiunea de "antepronunțare" nu poate fi extinsă, prin interpretare, prin eliminarea unor condiții expres prevăzute de lege (cum este cea de la pct. 1 - condiția aceleiași cauze), pentru a fi invocate în temeiul motivului prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Or, în speță, în afara împrejurării că același complet s-a pronunțat în cadrul altui dosar asupra unui raport juridic similar, nu există niciun alt indiciu de subiectivism sau imparțialitate în atitudinea judecătorilor care să răstoarne prezumția de obiectivitate și imparțialitate ale magistraților.

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și analizând cu rigurozitate condițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ. a statuat, în mod corect, că nu există nici un indiciu în baza căruia să se aprecieze, chiar la nivel de aparență, că ar putea fi știrbită imparțialitatea judecătorilor desemnați pentru soluționarea apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva încheierii din 17 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva încheierii din 17 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.