ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2003 la 21.03.2003, reclamanții A. S.A. și B. au chemat în judecată pârâții Agenția Domeniilor Statului, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cernica și Comisia Județeană Ilfov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. și Primarul Comunei Cernica, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze protocolul de predare-primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului nr. 821000/09.12.2002 și hotărârea Comisiei Județene nr. 930/20.11.2002, precum și suspendarea efectelor actelor administrative menționate până la soluționarea cauzei, respectiv suspendarea emiterii titlurilor de proprietate și a punerilor în posesie pe terenul în litigiu.

La 23.04.2003, reclamanții au completat acțiunea, arătând că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și că protocolul a cărui anulare o solicită încalcă mai multe prevederi legale.

Prin sentința civilă nr. 1385/17.09.2003, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Comercială, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2003.

Prin sentința comercială nr. 3378/09.03.2004, Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2004.

Prin sentința civilă f.n./25.06.2004, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență; dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2004.

Prin sentința civilă nr. 32/31.08.2004, completată prin încheierea din 21.02.2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2005 la secția a VI-a Comercială din cadrul tribunalului.

Prin încheierea din 20.10.2006, Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a luat act că A. S.R.L. renunță la judecata împotriva pârâtului C..

Prin încheierea din 15.06.2007, Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți persoane fizice, D. și C..

Prin sentința comercială nr. 5937/25.04.2008, Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost completată și precizată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin încheierea din 15.06.2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cererii având ca obiect anularea Hotărârii nr. 930/20.11.2002 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Măsura suspendării judecării cauzei a fost menținută succesiv prin încheierile din 13.02.2012, 27.05.2013, 22.09.2014, 11.01.2016 și 06.02.2017; prin ultima încheiere, instanța a reținut că menținerea suspendării este justificată de stadiul de soluționare a dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, având în vedere acel dosar are ca obiect analizarea legalității Hotărârii nr. 930/20.11.2002 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

La 21.05.2024, numiții E. și F., neavând calitatea de părți în prezenta cauză, au solicitat repunerea cauzei pe rol și constatarea perimării cererii de apel. Totodată, prin rezoluția de la aceeași dată, instanța de apel a fixat termen la 17.06.2024 pentru a verifica dacă mai subzistă motivele care au stat la baza suspendării judecării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 995A/17.06.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat perimate ambele apeluri.

Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 pentru a opera perimarea, întrucât de la data de 17.10.2023 - când a fost soluționat irevocabil dosarul nr. x/2009 și până la termenul fixat din oficiu pentru data de 17.06.2024, a trecut mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere a cursului perimării, subliniind că acest termen pentru reluarea judecății a expirat la 17.04.2024.

Totodată, curtea de apel a respins susținerile apelanților cu privire la termenul de perimare de un an din perspectiva naturii litigiului, reținând că prin regulatorul de competență pronunțat în cauză competența de soluționare a litigiului a fost stabilită în favoarea secției comerciale a tribunalului, context în care la acest moment nu se mai poate aprecia că litigiul ar avea altă natură.

În ceea ce privește termenul de perimare, curtea de apel a reținut că acesta este de șase luni, potrivit art. 248 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, aflat în vigoare la data de 21.03.2003, data promovării acțiunii.

În final, instanța de apel a evidențiat că sunt aplicabile dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, indiferent de inexistența in cuprinsul încheierii de suspendare a momentului până la care durează suspendarea.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivare, după o prezentare succintă a parcursului procesual, recurenții au susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile la circumstanțele concrete ale cauzei.

Astfel, recurenții au detaliat obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, insistând asupra faptului că litigiul nu are natura comercială, chiar dacă o reclamantă este o societate comercială; în susținerea poziției lor, au făcut trimitere la decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și au subliniat că abrogarea art. 248 alin. (3) C. proc. civ. prin Legea nr. 71/2011 confirmă realitatea juridică enunțată.

În acest context, recurenții au susținut că, atât timp cât obiectul litigiului nu este unul în materie comercială, aplicarea sancțiunii perimării după trecerea unui termen de șase luni de nelucrare de către curtea de apel este nelegală, fiind în dezacord cu finalitatea avută în vedere de legiuitor.

Astfel, în considerarea celor arătate, recurenții au susținut că prevederile art. 248 C. proc. civ. nu au fost aplicate în litera și spiritul lor, iar cauzei îi este aplicabil termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care ar fi urmat să se împlinească la data de 17.10.2024.

În drept, au invocat art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

La 20.09.2024, intimata Comisia Județeană Ilfov pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de apel a dat eficiență în mod corect sancțiunii perimării apelului.

Examinând recursul, prin prisma motivului invocat și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează, potrivit recurenților, greșita aplicare a sancțiunii perimării, ca urmare a stabilirii eronate a termenului de perimare de șase luni, în locul termenului de un an, susținându-se că litigiul nu ar avea natură comercială.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 248 C. proc. civ. din 1865, fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părților, care nu au acționat în scopul reluării judecății, deși aveau posibilitatea să o facă.

În cauza de față, suspendarea judecății a fost dispusă la cererea părților, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura fiind luată prin încheierea din 15.06.2009.

Dosarul aflat la baza motivului de suspendare a fost soluționat prin decizia nr. 150/17.10.2023 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2009.

Aceasta este data de la care începe să curgă termenul de perimare, în condițiile în care potrivit art. 244 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

În memoriul de recurs, recurenții susțin că termenul de perimare aplicabil în cauză ar fi de un an, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, și nu cel de șase luni reglementat de alin. (3) al aceluiași articol; astfel, au invocat faptul că litigiul nu are natură comercială, raportându-se la obiectul și temeiul de drept al acțiunii, chiar dacă unul dintre reclamanți are calitatea de societate comercială.

Această susținere nu poate fi primită, având în vedere sentința civilă nr. 32/31.08.2004, dată în soluționarea conflictului negativ de competență, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a statuat că problema competenței soluționării cauzei a intrat în puterea lucrului judecat, ca urmare a neatacării cu recurs a sentinței civile nr. 1385/17.09.2003 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, prin care s-a reținut că litigiul este de competența secției comerciale a Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 137/2002.

Prin urmare, cum chestiunea naturii litigiului nu mai putea fi repusă în discuție la termenul din 17.06.2024, decizia atacată reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în materie, fiind nefondate criticile recurentei sub acest aspect.

Așadar, Înalta Curte reține că de la data de 17.10.2023, când cauza a rămas în nelucrare, a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ., acesta împlinindu-se la 17.04.2024, când perimarea a operat de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. S.A. și B. împotriva deciziei civile nr. 995A/17.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenția Domeniilor Statului, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cernica și Comisia Județeană Ilfov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.