ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1456/2025

HOTĂRÂRE

15.10.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1456/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 04.07.2025, sub nr. x/2024, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul să-i plătească debit principal în cuantum de 1.079,78 RON, penalități de întârziere calculate inițial la valoarea de 23,13 RON și, în continuare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală, la un cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, sau, în subsidiar, dobândă legală penalizatoare de la data introducerii cererii până la data plății, precum și daune reziliere/taxe reziliere și echipamente în valoare de 773,12 RON; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 769 din 27.05.2025, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Moinești a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor prestate, în baza contractului nr. x/14.01.2018 încheiat de acesta cu C. S.A.

Judecătoria Moinești a constatat că, în urma verificărilor efectuate din oficiu în baza de date pentru evidența persoanelor, pârâtul are domiciliul în localitatea Hălciu, jude. Brașov.

Totodată, instanța a evocat prevederile art. 121 și art. 129 alin. (2) C. proc. civ. și a arătat că în speță, sunt incidente norme de competență specială, derogatorii de la regula generală și obligatorii.

Prin urmare, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

La termenul de judecată din 19.08.2025, Judecătoria Brașov a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 7579/19.08.2025, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești și a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Brașov a reținut că deși prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 14.05.2025, la primul termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, Judecătoria Moinești s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și a rămas în pronunțare asupra fondului, prin sentința civilă nr. 769 din data de 27.05.2025, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei la Judecătoria Brașov.

Totodată, instanța a reținut că în prezenta cauză niciuna dintre părți nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Moinești, excepția fiind invocată de către instanță, din oficiu, abia în momentul în care a rămas în pronunțare asupra cauzei, or, instanța avea dreptul și, corelativ, obligația să invoce excepția de necompetență la data de 14.05.2025, respectiv la primul termen de judecată acordat în cauză la care procedura de citare era legal îndeplinită și părțile puteau pune concluzii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Moinești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Moinești și Judecătoria Brașov s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele trei instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect o cerere cu valoare redusă prin care reclamanta A. a solicitat instanței obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1.079,78 RON debit principal, dobândă legală de la data introducerii cererii și până la data plății efective și echipamente în valoare de 773,12 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 121 C. proc. civ. prevăd că: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Având în vedere că dispozițiile art. 121 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă de soluționare a litigiului, excepția de necompetență putea fi invocată conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială nu a fost invocată la data de 14 mai 2024, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la această dată, ci a fost invocată de către instanță după închiderea dezbaterilor. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 C. proc. civ.

În consecință, prin alegerea exprimată de către reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Moinești, inițial învestită, a devenit competentă teritorial să judece prezentul litigiu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.