ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg la 10.10.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului la plata sumei de 264,86 RON, reprezentând debit principal, 33,72 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate de creditorul inițial asupra valorii totale a facturii, a dobânzii legale penalizatoare (dobânda legală + 4%) de la data introducerii cererii de valoare redusă și până la data plății, daune reziliere/taxe reziliere și echipamente în sumă de 2.944,33 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2166/CC/26.11.2024, Judecătoria Hațeg a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., respectiv a celor cuprinse în art. 2 din Legea nr. 193/2000 și, față de împrejurarea că domiciliul actual al pârâtului este, conform informațiilor furnizate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, în municipiul Caransebeș, a conchis că revine Judecătoriei Caransebeș competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1685/24.04.2025, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În considerentele acestei sentințe civile s-a reținut că, la data învestirii instanței, domiciliul pârâtului era în circumscripția Judecătoriei Hațeg, iar faptul că ulterior acesta a fost schimbat pe raza circumscripției Judecătoriei Caransebeș este fără relevanță, atât timp cât cererea a fost comunicată în mod legal pârâtului și din niciun document oficial nu a rezultat că nu ar mai locui în fapt la acel domiciliu.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Hațeg competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă prin care se solicită obligarea pârâtului la plata debitului aferent serviciilor furnizate de S.C. C. S.A. în baza contractelor nr. x/11.01.2018 și nr. x/17.01.2018, a despăgubirilor pentru încetarea prematură a acestora, precum și a penalităților de întârziere.

Potrivit dispozițiilor art. 1.028 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. (2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

Întrucât acțiunea a fost promovată de un profesionist împotriva unui consumator, termeni definiți în cuprinsul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000, devine incidentă norma imperativă de competență prevăzută de art. 121 C. proc. civ., potrivit căreia "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Astfel, în considerarea calității părților, competența teritorială de soluționare a cauzei este exclusivă, necompetența fiind de ordine publică conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar instanța trebuie să o invoce din oficiu, pe calea excepției, în condițiile art. 130 alin. (2) din același Cod.

Examinarea actelor dosarului relevă că, la data sesizării instanței inițial învestite, 10.10.2023, pârâtul avea domiciliul în comuna Bretea Română, sat Gânțaga nr. 22, județ Hunedoara, iar începând cu 20.05.2024, în municipiul Caransebeș, județul Caransebeș.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. proc. civ., "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul".

Așadar, ultimul domiciliu al pârâtului nu poate constitui un criteriu pentru determinarea instanței competente teritorial să soluționeze cauza, întrucât ar fi nesocotit reperul temporal în funcție de care se apreciază relevanța domiciliului consumatorului, respectiv data sesizării instanței.

Constatând că domiciliul pârâtului, la data sesizării Judecătoriei Hațeg, era situat în localitatea Bretea Română, localitate aflată în circumscripția acestei instanțe, raportat la dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., se reține că aceasta este instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei, în temeiul art. 1.028 C. proc. civ., corelat cu art. 121 din același Cod, fiind lipsită de relevanță modificarea intervenită ulterior sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.