ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2025

HOTĂRÂRE

25.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1386/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 19.09.2024 sub numărul x/20024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Tribunalul Argeș, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtului să emită pe numele și pe seama reclamantei adeverința-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, începând cu data de 02.06.2020 în care baza de calcul a pensiei de serviciu să cuprindă salariile brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea realizate de reclamantă, activitatea desfășurată de aceasta, durata activității, vechimea în muncă și în specialitate, astfel cum rezultă din registru și din dosarul profesional precum și media sporurilor în procent avute de aceasta în ultimele 12 luni anterior eliberării din funcție prin pensionare.

Pârâtul Tribunalul Argeș a formulat întâmpinare prin care a invocat în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 și la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș în soluționarea dosarului nr. x/2024

Prin sentința civilă nr. 848/11.03.2025 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Argeș și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența art. 127 C. proc. civ., apreciind că norma legală conține o derogare de la normele de competență, reglementând un caz de prorogare de competență în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit normelor de competență generale instituite de lege.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 28.04.2025, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1217 din 16.06.2025, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția propriei sale necompetențe teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., conform cărora dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Așadar, în cazul în care instanța competentă are calitatea de pârât, se instituie o competență alternativă, fie în favoarea acesteia, fie în favoarea unei alte instanțe egale în grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, reclamantul având posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În aceste condiții, același tribunal a reținut că reclamantul a ales o instanță competentă din mai multe competente alternativ, împrejurare în care această alegere nu poate fi cenzurată prin invocarea excepției necompetenței teritoriale.

Drept urmare, instanța a constatat că Tribunalul Dâmbovița nu este competent teritorial să judece prezenta cauză și a declinat soluționarea acesteia în favoarea Tribunalului Argeș, instanță competentă material sesizată de reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 11.07.2025.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Argeș și Tribunalul Dâmbovița- s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că, prin cererea formulată, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Argeș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Argeș.

Regula de drept comun în jurisdicția muncii - art. 269 alin. (2) din Codul Muncii - atribuie asemenea litigii în competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantului, care, în speță, ar fi Tribunalul Argeș.

Însă, pentru situația particulară a unor litigii inițiate de sau în contradictoriu cu un judecător, procuror, grefier sau o instanță de judecată, legiuitorul a stabilit, la art. 127 C. proc. civ., reguli de competență speciale.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinse în art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

În conformitate cu art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât. Raportând aceste norme la speța de față, Înalta Curte reține, pe de o parte, că regulile de la art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi avute în vedere la determinarea competenței teritoriale în cauză, întrucât calitatea reclamantei de grefier a încetat prin pensionare anterior datei înregistrării procesului pe rolul Tribunalului Argeș.

Pe de altă parte, însă, constată că în calitate de pârât, figurează o instanță de judecată, Tribunalul Argeș, care, în acord cu prevederile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, ar fi competentă teritorial să judece cauza în primă instanță.

În atare condiții, la determinarea competenței trebuie avute în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., alegerea instanței competente aparținând titularului acțiunii, în temeiul art. 116 din același Cod.

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamanta și-a manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., în sensul învestirii Tribunalul Argeș cu soluționarea litigiului, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Argeș, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opțiune.

Prin urmare, dând eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din același Cod, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.