ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2025

HOTĂRÂRE

25.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1383/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanță inițial sub numărul x/2023, pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții: B., C., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate săvârșirea de către pârâții sus indicați a faptei de concurență neloială constând în folosirea datelor și informațiilor confidențiale obținute de la societatea A. S.A., să constate săvârșirea de către pârâți a faptei de concurență neloială constând în atragerea clienților A. S.A. și să dispună obligarea în solidar a pârâților la încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială desfășurate în dauna reclamantei, în sensul:

- să înceteze actele de concurență neloială constând în folosirea datelor și informațiilor confidențiale obținute de pârâții persoane fizice în cadrul relațiilor profesionale cu societatea A. S.A., în scopul cooptării oricărui client cunoscut de către pârâți ca urmare a relațiilor profesionale ale pârâților persoane fizice cu reclamanta;

- să înlăture actele de concurență neloială în sensul de a nu efectua niciun act din domeniul de activitate al A. S.A. către clienții acesteia către orice client al reclamantei cunoscut de către pârâți ca urmare a relațiilor profesionale ale pârâților persoane fizice cu reclamanta;

- să oblige pârâții în solidar la plata despăgubirilor cauzate prin actele de concurență neloială indicate în prezenta cerere. A estimat valoarea despăgubirilor la suma de 730.576 RON, urmând ca valoarea exactă să fie stabilită printr-o expertiză contabilă.

- să dispună publicarea hotărârii judecătorești într-un ziar de largă circulație precum "I.", "Capital", "Libertatea";

Prin încheierea din 14.03.2024 instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea a trei dosare distincte, repartizate manual la completul D11ca, cu termen la 09.05.2024, ora 11:00, în care vor figura ca pârâți: în primul dosar - C., în cel de-al doilea - E. S.R.L. și H. S.R.L., iar în cel de-al treilea F. S.R.L., după ce anterior a invocat excepția de necompetență teritorială în ceea ce privește acțiunea în raport de acești pârâți. În dosarul nr. x/2023 au rămas în calitate de pârâți: B., D. și G. S.R.L.

Cauza pendine, având ca pârâtă pe F. S.R.L., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub numărul x/2024.

Prin sentința nr. 195/2024/civ din 28.11.2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal, îndreptată prin încheierea pronunțată de aceeași instanță la 03.01.2025, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâta F. S.R.L., în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

La data promovării cererii de chemare în judecată, reclamanta avea sediul în București, iar pârâta în județul Harghita. De asemenea, din cuprinsul acțiunii reiese că actele de concurență neloială nu ar fi fost comise de către pârâtă pe raza județului Iași pentru a se aprecia că locul comiterii faptelor ar atrage competența acestei instanțe, ci pe raza județului Harghita.

După redarea dispozițiilor art. 59 C. proc. civ. și art. 112 din același cod, instanța a apreciat că, dincolo de competența exclusivă reținută, obiectul procesului, așa cum a fost acesta motivat, nu este un drept sau obligație comună și nici nu există o strânsă legătură, în condițiile în care s-a invocat că pârâții inițiali au acționat distinct, fără o înțelegere prealabilă, în diferite zone ale țării, judecarea împreună a acestora, prin administrarea unor probatorii diferite, chiar împreună cu cererea reconvențională formulată, ducând practic la o prelungire nejustificată a soluționării cauzei.

Pentru aceste considerente, față de împrejurarea că în prezenta cauză Tribunalul Iași nu este instanță competentă în raport cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 11/1991, a apreciat că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, astfel că excepția de necompetență teritorială a instanței este întemeiată.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 05.02.2025, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 835 din 03.06.2025, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe, s-au reținut, în esență, următoarele:

După redarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991, instanța a reținut, potrivit motivării acțiunii, că actele de concurență neloială inițiate de pârâta F. S.R.L. au constat în abordarea directă a clienților A. S.A. În consecință, Tribunalul Harghita nu reprezintă tribunalul locului săvârșirii faptei, în sensul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991.

De asemenea, a reținut că cele trei petite ale acțiunii au același cadru procesual, reclamanta solicitând obligarea pârâților, în solidar, la încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială desfășurate în dauna reclamantei. Din motivarea acțiunii rezultă că toate persoanele juridice reprezintă societăți comerciale cu răspundere limitată la care pârâții persoane fizice au devenit asociați, administratori sau angajați. Astfel, pârâții H. S.R.L., cu sediul în Constanța și C., domiciliat în Brașov au calitatea de asociați ai pârâtei F. S.R.L., cu sediul în Harghita.

În consecință, în privința competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

A reținut instanța că art. 112 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială alternativă întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, respectiv, instanțele în a căror circumscripție se află domiciliul sau sediul oricăruia dintre pârâți.

Având alegerea între mai multe instanțe competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, reclamanta a ales Tribunalul Iași în a cărui circumscripție domiciliază pârâții G. S.R.L., D. și B., și, în consecință, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 01.07.2025.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Iași și Tribunalul Harghita - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, se constată că, prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Iași sub numărul x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții: B., C., D., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate săvârșirea de către pârâți a faptei de concurență neloială constând în folosirea datelor și informațiilor confidențiale obținute de la societatea A. S.A., să constate săvârșirea de către pârâți a faptei de concurență neloială constând în atragerea clienților A. S.A. și să dispună obligarea în solidar a pârâților la încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială desfășurate în dauna reclamantei.

Cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 11/1991, vizează, așadar, o acțiune izvorând dintr-o practică de concurență neloială.

Prin încheierea din 14.03.2024, prima instanță sesizată a dispus disjungerea cauzei și formarea a trei dosare distincte, în al treilea dosar figurând ca pârâtă - F. S.R.L., după ce anterior invocase excepția de necompetență teritorială.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991, acțiunile izvorând dintr-o practică de concurență neloială sunt de competența tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului.

Pornind de la împrejurarea că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, rezultă, așa cum a reținut și cea de-a doua instanță sesizată, că, potrivit motivării acțiunii, actele de concurență neloială inițiate de pârâta F. S.R.L. au constat în abordarea directă a clienților A. S.A. din Miercurea Ciuc, instanța din Harghita nefiind, astfel, tribunalul locului săvârșirii faptei, în sensul art. 7 alin. (2) din Legea nr. 11/1991.

De asemenea, raportat la elementele cererii de chemare în judecată, se observă că cele trei petite ale acțiunii au același cadru procesual, autoarea demersului judiciar solicitând obligarea pârâților, în solidar, la încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială desfășurate în dauna reclamantei.

Pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prezintă relevanță dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Având alegerea între mai multe instanțe competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Iași, în a cărui circumscripție domiciliază pârâții G. S.R.L., D. și B., și, în consecință, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Totodată, potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

De aceea, subliniind că Tribunalul Iași și-a reținut competența în judecarea cererii privind pe pârâții B. și D., dar și că în litigiu se verifică premisa coparticipării procesuale pasive, Înalta Curte conchide că prorogarea de competență a operat în favoarea amintitei instanțe și pentru pârâta din prezentul dosar.

Concluzia enunțată valorifică împrejurarea că prorogarea legală de competență operează de la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă cu pluralitate de pârâți, astfel încât, fiind o măsură procesuală menită pentru buna administrare a justiției, disjungerea nu poate determina necompetența instanței inițial învestite, iar cauza disjunsă rămâne în competența acesteia, legal învestită atât material, cât și teritorial.

În raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția II civilă-contencios administrativ și fiscal.