ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1378/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 191685,23 RON, cu titlu de prejudiciu, ca urmare a livrării unei cantități de 1217 tone biomasă care nu a fost avizată de Garda Forestieră Cluj și pentru care nu s-a putut solicita contravaloarea a 1374,16 certificate verzi.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și obligarea reclamantei-pârâte A. la plata sumei de 36887,74 RON, cu titlu de preț neachitat.

Prin sentința civilă nr. 59 din 22 mai 2023, Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., și, în consecință, a obligat reclamanta-pârâtă A. să plătească pârâtei - reclamante B. S.R.L. suma de 36887,76 RON, cu titlu de preț neachitat. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta A. să plătească pârâtei B. S.R.L. cheltuieli de judecată în sumă totală de 6712 RON, constând în taxă judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale, în sumă de 1.712 RON, și onorariu expert, în sumă de 5.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., care a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică în ceea ce privește cererea principală.

Prin decizia civilă nr. 536/2023 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă A. în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. S.R.L., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A fost admisă cererea de chemare în judecată precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și, în consecință:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 191685,23 RON cu titlu de prejudiciu.

A fost păstrată soluția primei instanțe privind cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta A..

Au fost compensate creanțele reciproce dintre părți până la valoarea cea mai mică dintre ele și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 154797,47 RON diferență rămasă necompensată.

A fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 4.938,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, constând în taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.

A fost păstrată în parte soluția primei instanțe privind obligarea reclamantei A. la plata cheltuielilor de judecată privind cererea reconvențională până la valoarea de 1712 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă.

A fost respinsă cererea pârâtei B. S.R.L. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în suma de 5.000 RON, cu titlu de onorariu expert depus la fond.

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți la fond până la valoarea cea mai mică și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 3.226,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond. S-a luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a considerat în mod greșit că avizele emise de Garda Forestiera Cluj îi sunt opozabile și că dovada calității de terț față de aceste avize nu se poate face decât cu o hotărâre judecătoreasca prin care să se stabilească această împrejurare,

Cele doua avize au fost emise.de Garda Forestiera Cluj la solicitarea intimatei -reclamante și nu i-au fost comunicate recurentei - pârâte, pentru că aceasta nu a solicitat avizarea, nefiind producător de energie din surse regenerabile și, pe cale de consecință, nici beneficiară a schemei de promovare prin certificate verzi, prevăzută de Legea nr. 220/2008.

Avizele prin care au fost avizate parțial cantitățile de biomasă livrate sunt acte administrative adresate in mod direct intimatei recurente, emise ca răspuns la cererile de avizare depuse de intimata reclamanta potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul M.M.A.P. nr. 1534/2016.

Actele emise de Garda Forestiera Cluj nu i-au produs recurentei un prejudiciu pentru ca aceasta să justifice un interes legitim pentru a le contesta potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dacă raționamentul instanței de apel ar fi corect, în sensul că lipsa calității de subiect al raportului administrativ se poate face doar cu o hotărârea judecătorească, atunci recurenta ar fi pusă în situația de a formula o acțiune în contencios administrativ vădit nelegală, doar în scopul de a dovedi că nu are calitate procesuală activă.

În acest context, recurenta-pârâtă a învederat că, fără niciun fundament legal, instanța de apel reține în considerentele hotărârii că pârâta nu poate contesta starea de fapt stabilită prin acte administrative adresate altui subiect de drept.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă a vizat interpretarea contractului de către instanța de apel, prin extinderea efectelor acestuia, întrucât instanța de apel consideră obținerea avizului Gărzii Forestiere ca fiind o condiție intrinseca a calității produselor livrate.

Obligația asumată de recurenta-pârâtă a fost aceea de a livra produse care să îndeplinească condițiile prevăzute în Ordinul nr. 1534/2016, nu de a obține avizul pentru produsele livrate. Norma legală nu prevede că biomasa este "fracțiunea biodegradabilă a produselor rezultate din prelucrarea primară și secundară pe teritoriul României a lemnului (...)" care este avizată de autoritatea publică.

Obținerea avizului nu este o condiție intrinseca pentru ca tocătura produsă de recurentă să fie încadrată în categoria "biomasa". Avizul se obține după verificarea îndeplinirii unor condiții faptice anterioare livrării, privind sursa și modalitatea de obținere a produsului, condiții care pot fi verificate prin mijloacele legale de probă în cadrul procesului, pentru a se stabili dacă produsele livrate se încadrează în categoria biomasă, respectiv dacă furnizorul și-a executat obligațiile contractuale.

Recurenta-pârâtă a criticat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 6 din Legea nr. 220/2008 în ce privește stabilirea valorii prejudiciului, arătând că numărul de certificate verzi se acordă producătorului de energie din biomasa în raport de cantitatea de energie electrică din surse regenerabile (din biomasă, în speță) produsă și livrată în rețeaua națională, exprimată în MWh, nu în raport de cantitatea de materie primă folosită exprimată în metri steri ori tone, întrucât cantitatea de energie obținută din arderea diverselor produse variază în raport de puterea calorică a acestora, care este stabilita în Anexa 7 la Ordinul nr. 1534/2016.

A arătat recurenta că, pentru a face legătura, inexistentă legal, între cantitatea de biomasă livrată de recurentă și numărul certificatelor verzi aferente, instanța de apel a recurs la o construcție juridică inexistentă în dreptul român, dând eficiență unei simple situații scriptice și reținând că reclamanta a dovedit întinderea prejudiciului pentru faptul că pârâta nu a combătut în mod direct modalitatea de calcul prezentată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea din 11 aprilie 2024, recurenta-pârâtă a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrative ale Gărzii Forestiere Cluj, respectiv nota de constatare nr. x/26.02.2020 și refuzul de avizare ca biomasă a cantității de 2576,23 mc (9016,77mst) tocătură provenită din prelucrarea primară a lemnului, livrată intimatei de către recurentă, solicitând admiterea excepției de nelegalitate și casarea hotărârii atacate.

În motivarea acestei excepții, recurenta a arătat că hotărârea se sprijină pe actele administrative atacate, care au fost emise în procedura de avizare declanșată la solicitarea intimatei-reclamante A.. Prin răspunsul la obiectivul nr. 3 al expertizei tehnice în specialitatea silvicultură efectuat la fondul cauzei s-a arătat, în mod neechivoc, faptul că și cantitatea de 2576,22 mc (9016,77mst) tocătură provenită din prelucrarea primară a lemnului, livrată de recurentă intimatei, se integrează în categoria biomasă provenind din silvicultură și din industriile conexe, pentru care se emit certificate de origine, fiind eronate constatările Gărzii Forestiere Cluj și nelegal refuzul de avizare ca biomasă a acestei cantități.

Intimata Garda Forestieră Cluj a depus întâmpinare la excepția de nelegalitate formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L., invocând excepția lipsei de interes, a tardivității, precum și inadmisibilitatea invocării acestei excepții de nelegalitate.

Intimata-reclamantă A. a depus precizări cu privire la excepția de nelegalitate invocată de către recurenta-pârâtă, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a excepției, întrucât nota de constatare nu constituie un act administrativ, ci un act premergător, care nu putea fi atacat decât odată cu actul administrativ producător de consecințe juridice, respectiv odată cu avizele nr. x/11.03.2020 și nr. y/17.03.2020, pe calea acțiunii directe.

La termenul de judecată din 18 iunie 2024, Înalta Curte a respins excepția lipsei de interes și excepția tardivității invocării excepției de nelegalitate, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

În ceea ce privește admisibilitatea excepției de nelegalitate, examinată în contextul verificării condițiilor de invocare a excepției de nelegalitate, desprinse din prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.", Înalta Curte apreciază că sunt fondate susținerile intimate-reclamante A. și ale intimatei Garda Forestieră Cluj privitoare la neîndeplinirea cerinței ca excepția să se refere la nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual.

Astfel, mijlocul de apărare invocat de recurenta-pârâtă are ca obiect nelegalitatea notei de constatare nr. x/26.02.2020, întocmită de Garda Forestieră Cluj, a cărei natură juridică este, neîndoielnic, aceea de act premergător/preparator actelor administrative reprezentate de avizele nr. x/11.03.2020 și nr. y/17.03.2020, emise de Garda Forestieră Cluj pe baza acestei notei de constatare, respectiv refuzului de avizare ca biomasă a cantității pentru care au fost constatate neconformități.

Excepția de nelegalitate este o cale distincta, accesorie prin care se verifică legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual și nu poate fi invocată în cazul actelor preparatorii, cercetarea nelegalității acestora realizându-se pe calea acțiunii directe la instanța de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care:

"lnstanta este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății."

În consecință, cum motivele invocate de recurenta-pârâtă B. S.R.L. în susținerea excepției de nelegalitate privesc nota de constatare nr. x/26.02.2020, care a stat la baza refuzului de avizare ca biomasă a cantității de 2576,23 mc (9016,77 mst), excepția de nelegalitate urmează a fi respinsă.

Trecând la examinarea recursului dedus judecății, Înalta Curte reține că, deși acesta este întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), o mare parte a criticilor invocate de către recurenta-pârâtă se circumscriu unui aspect de natură procesuală, respectiv lipsei calității pârâtei de subiect al raportului juridic administrativ, susținându-se că instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că avizele emise de Garda Forestiera Cluj îi sunt opozabile și că dovada calității de terț față de aceste avize nu se poate face decât cu o hotărâre judecătoreasca prin care să se stabilească această împrejurare,

A mai susținut recurenta-pârâtă că cele doua documente prin care au fost avizate parțial cantitățile de biomasă livrate sunt acte administrative adresate în mod direct intimate-reclamante, emise ca răspuns la cererile de avizare depuse de aceasta potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul M.M.A.P. nr. 1 534/2016, și că actele emise de Garda Forestiera nu i-au produs recurentei un prejudiciu care să justifice un interes legitim în a le contesta potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Critica este nefondată, întrucât, pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că pârâta și-a asumat contractual obligația ca tocătura de lemn furnizată reclamantei cu titlu de biomasă să îndeplinească condițiile impuse de Ordinul nr. 1534/2016, avizele pentru biomasă fiind emise de o autoritate a statului, respectiv de Garda Forestieră.

Chiar dacă avizele au fost emise la solicitarea intimate-reclamante, recurenta-pârâtă nu poate pretinde că este terț absolut față de această procedură de avizare și că actele emise de Garda Forestieră Cluj nu îi sunt opozabile, atâta vreme cât avizarea s-a făcut în baza Notei de constatare privind rezultatul verificărilor efectuate la operatorii economici menționați în adresa Gărzii Financiare Cluj nr. 18017 din 02.12.2019, printre care și pârâta B. S.R.L., pentru livrările de produse din lemn din perioada 01.09.2019 - 30.11.2019, iar pârâta a luat cunoștință, din notificările adresate de intimata-reclamantă, că avizele nu au fost emisepentru întreaga cantitate de tocătură livrată, actele administrative emise de Garda Forestieră Cluj față de intimata-reclamantă nefiind anulate în procedura specială de contestare a actelor administrative și bucurându-se de prezumția de legalitate.

În acest sens, art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede, la alin. (1), că " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.", iar la alin. (2), că " Se poate adresa instantei de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a constatat că prima instanță a eludat prevederile Ordinului nr. 1534/2016 și a înlăturat, pe baza concluziilor expertizei judiciare efectuate în cauza de față, eficacitatea actelor administrative de care reclamanta a înțeles să se prevaleze, care se bucură de prezumția de legalitate cât timp nu au fost desființate.

Cât privește critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că instanța de apel a interpretat extensiv obligația decurgând din contractul de livrare, încheiat între părți, Înalta Curte apreciază că, în absența indicării concrete a normelor de drept material încălcate, aceasta se constituie într-o critică de netemeinicie a hotărârii atacate, referitoare la aprecierea probatoriului, care nu poate fi examinată în cadrul recursului.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care se critică aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 6 din Legea nr. 220/2008 în ceea ce privește stabilirea valorii prejudiciului, arătându-se că instanța de apel ar fi dat eficiență unei simple situații scriptice și că certificatele verzi se acordă în raport de cantitatea de energie electrică din surse regenerabile produsă și livrată în rețeaua națională exprimată în MWh, iar nu în raport de cantitatea de materie primă folosită.

Sub acest aspect, răspunzând apărării pârâtei, instanța de apel a constatat, având în vedere calculul prezentat de reclamantă în precizarea depusă la data de 11 ianuarie 2022 în dosarul de fond și datele rezultând din adresa Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica", depusă la fila x verso, dosar fond, vol II, că prejudiciul la a cărui reparare este îndrituită reclamanta este în cuantum de 191685,35 RON, a fost dovedit și că modalitatea de stabilire a prejudiciului nu a fost combătută în mod concret de către intimate-pârâtă.

Așadar, contrar susținerilor recurentei-pârâte, soluția instanței s-a întemeiat pe probele administrate în cauză, respectiv pe datele provenind de la însuși emitentul certificatelor verzi, care a atestat numărul de certificate verzi necuvenite aferente celor 1217 tone de biomasă neeligibilă, chestiunile legate de stabilirea întinderii prejudiciului, pe care le aduce în discuție recurenta, privind în mod evident situația de fapt și aprecierea probelor, critici de netemeinicie incompatibile cu controlul de legalitate care se exercită în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru toate considerentele expuse și constatând că prin recursul dedus judecății nu se relevă o încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul recurentei-pârâte B. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate, invocată de recurenta-pârâtă B. S.R.L..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536/2023 din 17 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2024.