ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2025
asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 17.12.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Tășnad, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 352.823,67 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. x/29.11.2021 și nr. y/26.02.2021; obligarea pârâtei la plata penalităților calculate de la data scadenței la plată a facturilor fiscale și până la data efectuării plății; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 132/11.05.2023, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material al reclamantei la acțiunea precizată având ca obiect obligarea pârâtei la încasarea taxei speciale de salubritate de la utilizatorii fără contract și la plata contravalorii serviciilor prestate pentru intervalul de timp cuprins între 13.05.2015 - 17.12.2018, excepție invocată de pârâtă; a respins excepția lipsei de interes al reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepții invocate de pârâtă; a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL TĂȘNAD și, în consecință:
A obligat pârâta la încasarea taxei speciale de salubritate de la utilizatorii fără contract pentru perioada 18.12.2018 - 31.12.2018 și la plata contravalorii serviciilor de salubrizare prestate pentru utilizatorii fără contract în perioada 18.12.2018 - 31.12.2018.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a obligat reclamanta să plătească pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 8.000 RON, reprezentând c/v parțială onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 23.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a suspendat judecata cauzei, în baza art. 221 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere lipsa de stăruință a părților în judecată, constatată ulterior amânării cauzei prin acordul părților.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași curți de apel spre rejudecare.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin încheierea din 20.06.2024, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor, măsură menținută prin încheierea din 07.11.2024, față de netimbrarea cererii de repunere pe rol de către recurenta-reclamantă.
La 09.05.2025 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea verificării incidenței perimării.
În ședință publică de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază următoarele elemente esențiale: rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 20.06.2024, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură menținută prin încheierea din 07.11.2024, iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.
Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data ultimului act de procedură (20.06.2024) și până la 09.05.2025 (data întocmirii referatului) trecând mai mult de 6 luni, în care părțile nu au pretins redeschiderea judecății.
Prin urmare, s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate perimat recursul, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia perimarea lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în acea instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Tășnad.
Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.