ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1359/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 03.02.2020, reclamanta A. S.R.L., prin administrator special, a chemat în judecată pe pârâtele B. și C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din contractele încheiate cu pârâta B., să anuleze aceste clauze, cu consecința antrenării răspunderii băncii pârâte, prin obligarea ei la plata de daune materiale și morale, să constate caracterul abuziv al contractelor de credit, intervenirea prescripției dreptului de creanță al băncii, nulitatea absolută a mandatului și a contractului de cesiune încheiat de cele două pârâte, determinată de lipsa calității de reprezentant pentru C. S.A., intervenirea prescripției dreptului creditorului de a solicita executarea silită, lipsa calității procesuale a băncilor pârâte, nulitatea clauzei de cesiune din contractele de credit și să dispună anularea acesteia și să constate prejudiciul ce i-a fost cauzat de pârâta B., estimat la 200.000 euro. A solicitat, de asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2622/27.10.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, prin administrator special D..

La termenul din 13.02.2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel, iar prin decizia civilă nr. 199, pronunțată la aceeași dată, a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a respins cererea de apel, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator special D., a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând casarea ei și trimiterea dosarului Curții de Apel București, spre rejudecarea apelului.

Prin decizia civilă nr. 2480/22.11.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 199/13.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva sentinței civile nr. 2622/27.10.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. și intimata-pârâtă C. S.A., prin mandatar F. S.A, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator special D., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, a cărei hotărâre să fie, de asemenea, casată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat totodată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 8 octombrie 2024, I.I. D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L., care a fost comunicată părților; prin adresele emise la 7 noiembrie 2024 și 28 ianuarie 2025, i s-a pus în vedere, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, ca până la termenul din 6.02.2025, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6778,2 RON în vederea soluționării cererii de intervenție.

Totodată, la 5 februarie 2025, G. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L.

Recurenta A. S.R.L. a depus la aceeași dată o cerere de renunțare la pretențiile bănești formulate în acțiunea introductivă și în căile de atac, pentru a facilita accesul terților intervenineți în cauză.

Prin încheierea din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat act de netimbrarea cererii de intervenție formulată de I.I. D., a dispus comunicarea către părți a cererii de intervenție formulate de G. S.R.L. și a pus în vedere acesteia să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 6777,3 RON aferentă cererii formulate.

Titularele cererilor de intervenție au solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina lor.

Prin încheierea din 10 aprilie 2025, instanța a constatat că recursul principal nu a fost timbrat în acord cu dispozițiile legale, față de precizările depuse la dosarul cauzei la filele x și i-a pus în vedere recurentei să depună, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON; totodată, a înaintat completului imediat următor spre soluționare, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de G. S.R.L.

Prin încheierea din 3 iunie 2025, Înalta Curte a respins ca lipsită de interes cererea formulată de petenta I.I. D. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru și a respins ca nefondată cererea formulată de petenta G. S.R.L. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru.

Analizând cererea de intervenție formulată de G. S.R.L. din perspectiva excepției de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar prevederile art. 197 din același cod stipulează că dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, precum și că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Totodată, art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că cererile reconvenționale, cererile de intervenție principală și cererile de chemare în garanție se taxează conform regulilor aplicabile obiectului cererii, ca și cum ar fi fost formulate pe cale principală.

În acord cu dispozițiile legale evocate, prin încheierea din 6 februarie 2025, instanța de recurs a stabilit în sarcina G. S.R.L., titulară a cererii de intervenție în interes propriu și în interesul recurentei-reclamante A. S.R.L., obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6777,3 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

G. S.R.L a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa pentru cererea de intervenție, prin raportare la renunțarea recurentei la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000 euro.

Prin încheierea din 3 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de petenta G. S.R.L. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, reținând că obiectul cererii deduse judecății îl constituie, pe lângă solicitarea reclamantei A. S.R.L. de a se constata nulitatea absolută a unor clauze apreciate ca fiind abuzive din contractele încheiate cu pârâta C. S.A. (fostă B.) și plata unui prejudiciu estimat la suma de 200.000 euro, chiar recurenta având obligația de a completa taxa de timbru cu suma de 6777,3 RON, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 10 aprilie 2025.

Se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia.

Așa fiind, comunicarea încheierii din 3 iunie 2025, de respingere a cererii de reexaminare, constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înțeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată pentru soluționarea cererii de intervenție.

Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanțele judecătorești să notifice debitorului obligației de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiași obligații.

Așadar, Înalta Curte constată că prezenta cerere de intervenție nu a fost timbrată anticipat, iar petenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce îi revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în până la termenul de judecată din 25 septembrie 2025.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.

În consecință, reținând că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 148 alin. (6) coroborate cu art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula, ca netimbrată, cererea de intervenție în interes propriu și în interesul debitoarei A. S.R.L. formulată de petenta G. S.R.L.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din același cod, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, ce țin de fondul ori de conținutul cererii de recurs, urmează a anula recursul ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Excepția netimbrării/insuficientei timbrări reprezintă modalitatea procesuală prin care instanța ori partea interesată poate invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularitatea cu privire la timbrarea cererii. Aceasta are natura unei excepții de procedură absolute ce duce la anularea cererii în cazul neînlăturării lipsurilor constatate de instanță.

Prin dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

Articolul 32 din același act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeași comunicare instanța aduce la cunoștința părții posibilitatea formulării, în condițiile legii, a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

Or, achitarea taxei judiciare de timbru aferente respectivei căi de atac reprezintă o cerință prevăzută de lege ce este legată esențial de legala învestire a instanței de judecată, ea reprezentând o obligație procesuală care trebuie îndeplinită prioritar oricăror alte aspecte care țin de desfășurarea judecății.

În speță, prin rezoluția de primire a dosarului din 25 august 2024, s-a constatat că recurenta-reclamantă a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și, având în vedere că prin cererea de recurs a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., i s-a pus în vedere să precizeze cuantumul pretențiilor și al dobânzii solicitate și să timbreze la valoare.

Prin adresa depusă la 8 septembrie 2024, recurenta-reclamantă a precizat că valoarea obiectului cererii este de 200.000 euro, susținând că este o societate în insolvență și că, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, prin achitarea unei taxe judiciare de timbru în sumă de 100 RON consideră că s-a conformat prevederilor art. 1 din același act normativ.

Prin încheierea din 10 aprilie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că recursul nu a fost timbrat în acord cu dispozițiile legale, față de precizările de la dosarul cauzei, i-a pus în vedere recurentei să depună, în completare, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens, la 29 aprilie 2025, a fost emisă către recurentă o adresă prin care a fost încunoștiințată că are obligația de a depune la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6777,3 RON, sub sancțiunea anulării cererii, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare, aflat la dosarul de recurs.

Contrar susținerilor recurentei, în condițiile în care acțiunea pendinte nu intră în atribuțiile exclusive ale administratorului sau lichidatorului judiciar, de vreme ce nu s-a adresat judecătorului-sindic și nu se circumscrie art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, recursul fiind declarat de administratorul special D., societății A. S.R.L. îi revine obligația de a timbra recursul, întrucât nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Constatând că dispozițiile legale mai sus menționate nu sunt incidente în speță, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, s-a calculat și determinat cuantumul taxei de timbru.

La termenul stabilit pentru soluționarea recursului, 25 septembrie 2025, recurenta-reclamantă nu s-a prezentat în fața instanței și nu a făcut dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligația de achitare anticipată a acestora este justificată, ca și sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată, așa cum s-a apreciat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu stabilirea taxelor judiciare de timbru, instanța de contencios european a reținut că, deși instituirea taxei judiciare de timbru reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de acces la justiție, prin aceasta se urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în acest sens.

Reținând că partea nu a dat curs solicitării instanței, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportat la art. 486 alin. (2) din același cod.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu și în interesul debitoarei A. S.R.L. formulată de petenta G. S.R.L.

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 765/2024 din 20 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., prin mandatar F. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.