ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2025

HOTĂRÂRE

24.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la 15.07.2024 sub nr. x/2024, astfel cum a fost modificată la 07.08.2024, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatul B., contestație împotriva proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită din dosarul de executare nr. 1676/2015, aflat pe rolul B.E.J. C., ca urmare a procesului-verbal de conciliere din 10.07.2024, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că deține o creanță egală în grad de preferință cu cea a celorlalți creditori urmăritori, anume D. S.A., E., Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN S.A. și S.C. F. S.R.L., că deține o creanță superioară în grad de preferință față de creanțele executorilor judecătorești G., B.E.J. H., B.E.J. I., B.E.J. J. și B.E.J. C., că deține o creanță inferioară în grad de preferință față de Primăria Luciu și creditorii E., pentru suma de 1.453 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015, D. S.A., pentru suma de 240 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015 și pentru suma de 240 RON, reprezentând cheltuieli de executare avansate de creditor în dosarul nr. x/2015, să admită contestația și să dispună anularea proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită, cu obligarea B.E.J. C. la eliberarea sumelor direct proporțional cu creanța fiecărui creditor, în funcție de gradul de preferință legal stabilit.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la 17.07.2024 sub nr. x/2024, contestatoarea S.C. F. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimații D. S.A., E., S.C. A. S.R.L., B., Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN S.A. și B.E.J. C., contestație la executare, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de conciliere încheiat la 10.07.2024, în urma ședinței de conciliere din dosarul de executare nr. x/2015, anularea proiectului de distribuire sume din 04.06.2024, restituirea taxei judiciare de timbru, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 20.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, instanța a admis excepția de conexitate, invocată de intimata-creditoare S.C. A. S.A. și contestatoarea-creditoare S.C. F. S.R.L. și a conexat cauza la cea care formează obiectul dosarului nr. x/2024

Prin sentința civilă nr. 1152/03.12.2024, Judecătoria Pogoanele a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., la cele statuate prin deciziile pronunțate în interesul legii nr. 20/2021 și nr. 27/2021, la încheierea din 13.08.2025 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, prin care s-a încuviințat executarea silită a contractului de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012, respectiv la principiul unicității instanței de executare, a reținut că, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale; în consecință, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite sunt de competența aceleiași instanțe de executare.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 5659/23.05.2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pogoanele, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În considerentele acestei sentințe civile, s-a reținut că, în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.E.J. C., cererea de executare silită a fost înregistrată la 12.10.2015, că nu a existat o încheiere de încuviințare a executării silite, întrucât potrivit art. 666 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare la momentul la care a început executarea silită, încuviințarea executării era în competența executorului judecătoresc și nu a instanței de executare, nefiind incident nici principiul unicității instanței de executare.

Constatând că la data demarării executării silite debitorii din dosarul de executare silită aveau domiciliul în comuna Luciu, sat Caragele, județul Buzău, a conchis că instanța de executare este Judecătoria Pogoanele, aceasta fiind și instanța competentă să soluționeze contestația la executare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pogoanele competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la 12.10.2015 pe rolul B.E.J. C., creditoarea K. S.A. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012 - învestit cu formulă executorie de către Judecătoria Sectorului 1 București prin încheierea din 13.08.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 - împotriva debitoarei L. și fidejusorului B., în vederea recuperării debitului restant în cuantum de 30.311,65 RON, precum și a cheltuielilor de executare silită efectuate până la recuperarea integrală a debitului.

Prin încheierea din 12.10.2015, B.E.J. C. a admis cererea de executare silită și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2015.

Împotriva proiectului de distribuire a sumelor realizate din urmărirea silită efectuată în dosarul execuțional, S.C. A. S.A. a formulat contestație la executare.

Înalta Curte reține că, raportat la data formulării cererii de executare silită (12.10.2015), sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în vigoare la acea dată, art. 24 statuând în sensul că:

"Dispozițiile legii noi sunt alicabile numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Conform dispozițiilor art. 640 C. proc. civ., "Cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială".

În ceea ce privește învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că:

"(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților".

În aplicarea acestor dispoziții legale, Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din 13.08.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis cererea formulată de K. S.A. și a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit/fidejusiune/ipotecă mobiliară nr. x/30.05.2012.

Referitor la încuviințarea executării silite, art. 666 alin. (2) C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea că:

"Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților", iar alin. (6) că:

"Încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite poate fi supusă controlului instanței de executare pe calea contestației la executare, în condițiile legii".

Actele dosarului relevă că executarea silită a fost încuviințată de către executorul judecătoresc prin încheierea din 12.10.2015, iar nu de către instanța de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la executare, devin incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Contestația se introduce la instanța de executare", iar în ceea ce privește instanța competentă material și teritorial a soluționa contestația la executare, aceasta se stabilește în raport cu prevederile art. 651 din același Cod, care statuează că:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Ca atare, contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorii aveau domiciliul în comuna Luciu, sat Caragele, județul Buzău.

Împrejurarea că titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 București nu o transformă pe aceasta în instanță de executare, competentă a soluționa contestația la executare ce face obiectul cauzei, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanța competentă a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie - judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului - iar procedura de învestire cu formulă executorie este anterioară începerii executării silite. Or, așa cum rezultă din economia art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare se determină prin raportare la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită, iar nu prin raportare la proceduri premergătoare oricărei cereri de executare silită.

În acest context normativ, instanța care învestește titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă și nici nu devine instanță de executare.

Este important de subliniat că, în cauză, nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/2021 și, pe cale de consecință, nici decizia în interesul legii nr. 27/2021, prin care s-a statuat că:

"instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviințată de către instanța de judecată, care să devină, astfel, instanță de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pogoanele.