ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, la 14 octombrie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Luică a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A., să se dispună suspendarea vremelnică a executării scrisorii de garanție nr. 626/28.09.2017 pentru restituirea avansului, constituite în temeiul contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/21.06.2017, până la soluționarea definitivă a fondului litigiului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, la data de 20.10.2025, solicitând, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.

La rândul său, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a depus întâmpinare, la data de 22.10.2025, susținând, în esență, că acțiunea introductivă este prematur introdusă, dat fiind că, până la momentul întocmirii întâmpinării, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nu i-a solicitat efectuarea plății scrisorii de garanție pentru restituirea avansului nr. 626/28.09.2017.

Prin sentința civilă nr. 184/2025 pronunțată în data de 23 octombrie 2025, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 998 din C. proc. civ. raportat la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., interpretat per a contrario.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de trimitere a reținut, pe de o parte, caracterul administrativ al contractului de finanțare, astfel cum rezultă din art. 8 din contract, și, pe de altă parte, că executarea scrisorii de garanție face parte din executarea contractului administrativ astfel încheiat, apreciind că devin incidente dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența instanțelor de drept civil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 14 noiembrie 2025, care, prin sentința civilă nr. 453/2025 din data de 4 decembrie 2025, a admis excepția necompetenței, a declinat competența de soluționare a prezentei cereri către Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice; a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a considerat că, în cauză, este necesară determinarea instanței competente să soluționeze acțiunea reclamantei având ca obiect anularea notificării emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale nr. 2338/9.10.2025.

Reținând că cererea dedusă judecății are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea UE, consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, ce au caracter special față de cele ale art. 8 alin. (2) din același act normativ.

De asemenea, consideră relevante în stabilirea competenței și prevederile legale care reglementează statutul pârâtei, respectiv art. 1 din O.U.G. nr. 41 din 18 iunie 2014 și art. 8 din Legea nr. 315/2004, texte normative pe care le redă.

În consecință, față de împrejurarea că reclamanta urmărește suspendarea executării unor acte de recuperare a sumei de 3.000.000 RON, reprezentând finanțare nerambursabilă din partea UE, consideră că instanța competentă este Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca instanță de la sediul pârâților.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 22 decembrie 2025 și prin rezoluția de primire a fost stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, pentru următoarele considerente:

Notează instanța supremă că, prin cererea cu care a învestit instanța de contencios administrativ, reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea vremelnică a executării scrisorii de garanție pentru restituirea avansului nr. 626/28.09.2017, constituită în temeiul contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/21.06.2017, până la soluționarea definitivă a fondului litigiului.

Curtea de Apel București a reținut, în esență, că este incident art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că pretențiile formulate în cadrul prezentului demers judiciar privesc modalitatea de executare a unui contract administrativ; ca urmare, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform normei legale reținute.

Contrar acestei opinii, Tribunalul București a reținut că suma solicitată prin acțiune reprezintă o finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, astfel încât se aplică regulile din cuprinsul art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă fiind stabilită conform criteriului valoric.

Înalta Curte reține că această din urmă instanță a stabilit în mod corect competența de soluționare în fond a cererii deduse judecății.

Verificând actele dosarului, se constată că reclamanta a încheiat, la data de 21.06.2017, cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil pentru proiectul "Înființare sistem de alimentare cu apă și canalizare în comuna Luică, județul Călărași", cu o valoare totală de 8.654.279,91 RON, iar Agenția a acordat un avans de 3.028.998 RON, în baza art. 4 din contract și a legislației comunitare.

Prin notificarea nr. x din data de 9.10.2025, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării, restituirea sumei de 3.028.998 RON, reprezentând avans acordat și nejustificat, în caz contrar urmând a se proceda la executarea scrisorii de garanție.

Prin răspunsul la notificare, reclamanta a solicitat revenirea asupra măsurii, evidențiindu-se că acesta constituie plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

La art. 10 din același act normativ se regăsește o reglementare distinctă în privința actelor administrative și celor asimilate lor, conform căreia: (1) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel; iar alin. (1

1

)

prevede că cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

Așadar, pe cale de interpretare sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că, în privința raportului juridic derivat din contractul de finanțare având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, legea prevede o competență specializată, indiferent de pretențiile deduse judecății, dat fiind faptul că dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 fac vorbire despre "cererile privind actele administrative", nedistingând după cum aceste cereri ar viza anularea sau executarea contractelor respective, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 8 din aceeași lege, în sensul unei competențe diferențiate (instanțe de contencios administrativ/instanțe de drept comun).

Având în vedere existența unei norme speciale în privința competenței de soluționare, Înalta Curte urmează a da eficiență acesteia, conform principiului specialia generalibus derogant, și a reține că, în prezenta cauză, competența de soluționare aparține instanțelor de contencios administrativ, prin raportarea prevederilor alin. (1

1

) la cele ale alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004.

În privința criteriului valoric, se reține că suma de 3.082.998 RON se situează peste pragul de 3.000.000 RON prevăzut de normele legale indicate, atrăgând astfel competența curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește competența teritorială, se constată că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 au în vedere sediul pârâților. Având în vedere că ambele pârâte au sediul în București, competentă să soluționeze prezentul litigiu este Curtea de Apel București.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.